Renatta Stepanov – “Ce îmi place în acest sport este că amatorii, piloții profesioniști și privații de top concurează pe același traseu. “

Revenim în seria Gp24 Ladies cu povesti de curse interesante, fete curajoase și momente unice. În materialul de astăzi o avem pe Renatta Stepanov alături de care vom povesti despre debutul ei în motorsport, pasiunea ei pentru Africa și pentru Dakar.

Care a fost momentul în care ai debutat în motorsport?
Mulțumesc pentru invitația de a împărtăși cu voi din ce înseamnă motorsportul pentru mine. Cred că prima interacțiune reală cu sporturile cu motor la un nivel mai important a fost în decembrie 2004, când am fost în primele zile ale Raliului Dakar, făcând pe atunci parte din echipa lui Romeo Dunca, primul român care a concurat în acest rally-raid.

Apoi am început să colaborez mai mult cu Zsolt Szilveszter, care pe vremea aceea importa motocicletele KTM în România și avea în program și susținerea unor concurenți români care participau la Red Bull Romaniacs. Printre ei se aflau și Emanuel Gyenes și Laszlo Olah, sătmărenii care au câștigat de două ori această competiție. Au fost și sezoane cu proiecte pe circuit alături de Robert Mureșan în MotoGP și Mihai Marinescu în Formula 2 și Formula Renault 3.5. Iar din toamna lui 2008 m-am alăturat echipei care organizează Red Bull Romaniacs.

Cât privește partea de copilotaj, ei bine asta a început la un raliu în Africa, în 2007, când citeam roadbook-urile după care trebuiau să meargă echipele de asistență tehnică. Prilejul a venit datorită lui Marcel și Liviu Butuza.

Știm că aventurile tale legate de motorsport au continuat și în afara României. Cum se văd etapele din afară?
Când vine vorba de rally-raid sunt foarte multe diferențe pentru că modul de navigare este diferit față de ce folosim în România, și clar acolo vezi topul mondial din acest sport. Poate de aceea m-am adaptat și atât de rapid la roadbook-urile de la noi, pentru că ele seamănă mai degrabă cu cele pe care le primesc echipele de asistență tehnică din competiții precum Raliul Marocului.
Totuși, ce îmi place în acest sport este că amatorii, piloții profesioniști și privații de top concurează pe același traseu.

Debutul tău că navigator a venit cu o poveste interesantă și anume copilotul mașinii de asistență Vectra Racing în anul 2007. Cum ți s-a părut această experiență?
Eram în Raliul Faraonilor, care în acea perioadă era al doilea raliu că lungime și durată după Raliul Dakar, așa că a fost o experiență tare interesantă să descopăr Egiptul și Deșertul Libian din această postură. Îmi aduc aminte că la sfârșitul roadbook-ului aveam notate corespondența literelor și a cifrelor, astfel încât să le putem explica militarilor, de la punctele de control, ce număr de înmatriculare aveam și care ne este numărul de înregistrare în raliu.

Deși, noi spunem că în România folosim cifre arabe, în realitate în Egipt, unde limba oficială este araba, ele arată total diferit. Pentru prima dată în viață am dormit în cort în acel raliu și tot atunci am învățat multe despre acest sport și cum să colaborezi cu organizatorii și cu Federația Internațională de Motociclism, când faci parte dintr-o echipă.

Din păcate, din pricina situației instabile din Egipt, Raliul Faraonilor nu se mai organizează de ani buni și mă bucur enorm că am putut să asist la o ediție și să îl întâlnesc, în Africa, pe Jacky Ickx (6 titluri la Le Mans și organizatorul raliului). Cu oameni pe care i-am întâlnit atunci mai colaborăm și acum. Principala agenție foto cu care am lucrat în proiectele participărilor lui Mani Gyenes în Raliul Dakar (America de Sud și Arabia Saudită), este deținută de fostul ofițer de presă de la Raliul Faraonilor.

Ce ne poți spune despre experiențele tale în Dakar?
Pentru mine acest raliu este un vis de pe vremea adolescenței și în decembrie 2004, la Barcelona, am asistat la primul start. A fost un privilegiu să fiu alături de Romeo Dunca la prima participare a unui concurent român în această competiție și de atunci a cam devenit un mod de viață. În acel an, am mers până caravana s-a îmbarcat pentru traversarea în Maroc și același lucru s-a întâmplat și în 2006, când a concurat Zsolt Szilveszter, și apoi în 2007, la primul start al lui Marcel Butuza și a lui Mani Gyenes.

În 2007, am zburat ulterior în Senegal pentru ultimele probe speciale, și a fost într-adevăr un privilegiu pentru că s-a dovedit a fi ultima ediție în Africa. În 2008, în Lisabona, eram la verificarea tehnică cu Mani, când ne-au anunțat că se vă ține un briefing urgent, unde cel mai probabil vom fi anunțați că nu se mai pornește. A fost un moment în care oriunde te uitai în jur vedeai oameni cu lacrimi în ochi. În anii în care raliul s-a desfășurat în America de Sud, bugetul nu a permis să merg, așa că am făcut treaba din Europa.

Nu este același lucru, însă este un compromis necesar, având în vedere circumstanțele. Există un sistem în care A.S.O. (organizatorul raliului) comunică cu managerii de dosare și atunci știm ce urmează să se întâmple sau ce s-a întâmplat în ziua respectivă. Îmi aduc aminte, acum câțiva ani am primit un mesaj urgent să redirecționăm echipele de asistență tehnică, pentru că a fost o alunecare de teren și au fost nevoiți să schimbe bivuacul, ne mai fiind posibil să ajungă la cel pe care îl aveau în roadbook.

Am intrat un pic în panică pentru că în zona aceea semnalul era destul de prost și nu reușeam să dau de ei, însă în cele din urmă ne-am descurcat. Este aventura supremă din sporturile cu motor și datorită gradului extrem de mare de imprevizibil și a modului în care an de an descoperi locuri, culturi, obiceiuri. Iar din decembrie 2004 pentru mine, cu două excepții, a fost modul în care mi-am petrecut parte importantă din iarnă.

Acum, de la mutarea în Arabia Saudită este un pic mai ușor pentru că nu mai este diferența de fus orar așa de mare și mă pot împărți mai ușor între munca obișnuită de birou și ”biroul” din timpul raliului.

Cum a fost experiența de la Tess Rally?
A fost genială și extrem de amuzantă. Eu nu mai urcasem în mașina de rally-raid de peste una an și jumătate pentru că m-am accidentat la umăr și îmi era greu să stau în scaun, așa că a fost grozav să urc iar în mășînă. Ne-au tot întrebat dacă vrem să facem o trecere de recunoaștere, doar că noi cum mergem la vedere la rally-raid, având doar informațiile din roadbook, am zis că nu este necesar.

Totuși, roadbook-urile de la raliu sunt extrem de orientative și a fost interesant că în unele locuri nu se potriveau distanțele și nici câteva desene. Oricum nu aveai cum să te rătăcești, însă fiind forlighteri trebuia să fim atenți, dacă sesizăm vreo problemă să o comunicăm și trebuia să rețin unde anume a fost.

M-am bucurat să pot merge în dreapta lui Mihai Ban, colegul meu de la Transilvani Rally-Raid Team, care în ultimii doi ani a concurat la Hungarian Baja, etapă din Cupa Mondială. A fost interesant să văd probele speciale de la înălțime, mașina de rally-raid având garda la sol mai mare comparativ cu a celor de raliu, și un privilegiu să parcurg probele înaintea echipajelor din Campionatul Național de Raliu. Sper să mai avem posibilitatea să facem asta.

Ce înseamnă curaj?
Cred că sunt oameni care sunt curajoși de la natură, instinctiv au această calitate și alții care și-o formează. Pentru mine curaj înseamnă să recunoști riscurile, să le calculezi, și să îți asumi.

Cum reușești să treci peste momentele mai delicate?
Nu sunt o persoană care trece foarte ușor peste momentele dificile, însă de cele mai multe ori mă remontez făcând o activitate afară, în aer liber. Mă ajută să mă remontez datul cu placa de stand up paddle pe o apă liniștită, înotatul sau pur și simplu povestind cu cineva care are abilitatea să înțeleagă respectiva situație, depinde de circumstanțe.

Activitățile tale de zi cu zi se împletesc cu pasiunea pentru motorsport?
De câțiva ani sunt digital marketer și de trei sunt social media marketing manager pentru Oracle la nivel de EMEA, așa că la prima vedere nu. Însă, având în vedere că fac parte din echipa Red Bull Romaniacs din toamna lui 2008 și lucrez cu Mani Gyenes din 2005, pot spune că da. Pentru că în fiecare zi în drum către birou sau către casă inevitabil citesc diverse lucruri legate de hard-enduro sau de rally-raid. Plus, că biroul meu este decorat cu câteva elemente din motorsport.

Care sunt dorințele tale în materie de motorsport?
Îmi doresc tare mult să concurez în Raliul Marocului, etapă din Cupa Mondială, să pot fi alături de Mani Gyenes cât timp vă concura în Raliul Dakar, să ajut cât pot de mult la dezvoltarea Red Bull Romaniacs și să revin la un momendat în echipa Amaury Sport Organization pentru câteva evenimente. Iar dacă aș putea adăuga și un pic de asfalt, atunci îmi doresc să mai colaborez cu Mihai Marinescu, pilotul alături de care am lucrat în Formula 2 și Formula Renault 3.5 și care acum este inginer de cursă.

Pantofi cu toc sau ghete de curse?
Dificil de răspuns. Îmi dai voie să le aleg pe ambele.

Care sunt planurile tale pentru sezonul 2020?
Cum contextual mondial s-a schimbat, aștept să vedem când se vor liniști apele pentru că depinde foarte mult de acest lucru. În acest moment știu că Massimo Cavinato (Italia), pilotul alături de care concurez în mod normal în Campionatul de Rally-Raid al României, vrea să testăm o mășînă nouă. Când se vă întâmpla asta rămâne de văzut.

Sper să apucăm să concuram măcar la o etapă din țară. Colegii de la Transilvania Rally-Raid Team speră să poată concura la Hungarian Baja, așa că probabil voi merge să îi ajut. Apoi sunt pregătirile pentru Red Bull Romaniacs 2020 (21 – 25 iulie) și sper și cele pentru Raliul Dakar 2021.

În următorul material din aceasta serie vom afla o poveste cu totul deosebita.

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.