Le Mans Memories – Lorraine-Dietrich B3-6 Sport

Dacă săptămâna trecută am povestit chiar despre începuturile Le Mans, acum ne distanțăm un pic, doar un pic, și trecem la cursele din 1925 și 1926, ambele câștigate din nou de un producător francez foarte puțin cunoscut.

După victoria Bentley din 1924 Le Mans începea să stârnească din ce în ce mai mult interes la nivel internațional, iar pentru întrecerea din 1925 urmau să se prezinte la start constructori din Italia (Diatto și OM), un model Chrysler și un Austin rulate de echipe private, iar din Anglia alături de Bentley mai veneau AC și Sunbeam.

Și numărul de spectatori urma să crească considerabil, în special veniți din Regatul Unit, spectatori care urmau să asiste în premieră la introducerea unui nou paragraf în regulament, unul care avea să facă parte din istoria cursei multe decenii de aici înainte. Secvența de start era schimbată iar acum piloții erau aliniați de cealaltă parte a circuitului și trebuiau să alerge până la mașini iar mai apoi se porneau motoarele și puteau să plece în cursă.

Un concept nou care a supraviețuit până în 1970 când s-a trecut la rolling start din motive de siguranță, acesta fiind cunoscut acum ca și startul clasic de la Le Mans. Din păcate am mai avut o premieră în acel an, dar nu la fel de îmbucurătoare, primul accident mortal de pe circuit. Este vorba de tânărul Marius Mestivier la volanul modelului Amilcar care se rostogolește după o cedare a frânelor pe puntea față, pilotul decedânt aprope instantaneu.

Trecând la lucruri mai frumoase, startul s-a dat pe o vreme călduroasă iar englezii au fost în prim plan. Menționez că începând cu 1924 cursa a fost programată pentru luna Iunie așa cum o știm cu toții. De data asta Bentley venea cu două mașini, mdelul privat al căpitanului Duff care câștigase cu un an în urmă și o mașină înscrisă chiar de uzină. Acestea împreună cu unul dintre cele două Sunbeam-uri urmau să se dueleze pentru întâietate în primele ore, suferind însă pemparcurs de diferite probleme iar până la final toate trei au fost nevoite să abandoneze.

Pentru Bentley urmau totuși să vină și anii de glorie, constructorul britanic câștigând Le Mans de patru ori consecutiv din 1927 până în 1930. Noaptea de la Le Mans făcuse destule victime dar totuși mulți erau cei ce supraviețuiseră până la venirea dimineții.

La conducere se aflau acum cele două modele înscrise de Lorraine-Dietrich urmate ceva mai în spate de Sunbeam-ul supraviețuitor. Acesta urma să le strice dubla celor de la Lorraine intersectându-se între cele două modele B3-6 Sport. Victoria însă a intrat în contul celor de la Lorraine-Dietrich prin intermediul echipajului Andre Rossignol și Gerard de Caurcelles.

Pentru 1926 ACO și-a luat foarte în serios rolul de organizator al evenimentului, au fost construite tribune noi, adăugate încă 3000 de locuri de parcare plus alte îmbunătățiri aduse circuitului și zonei boxelor. Le Mans începea să devină o senzație la nivel internațional iar numărul de spectatori creștea de la un an la altul. De asemenea acesta era anul când pentru prima dată în scurta istorie a cursei viteza medie a câștigătorului urma să depășească 100 km/h.

Anul acesta pe lângă Bentley, OM și Lorraine-Dietrich, veneau și cei de la Peugeot la vremea aceea cel mai mare constructor de automobile al Franței. Aceștia alături de OM (Officine Meccaniche) înscriau câte două mașini în timp ce Bentley și câștigătorii de anul trecut de la Lorraine aruncau în luptă trei echipaje.

Chiar dacă aflați la prima ediție, Peugeot au surprins pe toată lumea cu o mașină foarte rapidă, modelul Type 174 Sport, conducând prima parte a cursei. Din păcate pentru ei fiabilitatea și-a spus cuvântul iar ambele mașini au fost gata până la jumătatea cursei.

Bentley de cealaltă parte au avut parte de un incident oarecum amuzant referitor la modelul #8. Pilotul George Duller își scosese casca de siguranță și a rulat timp de patru tururi cu aceasta pusă lângă el pe scaunul din dreapta. Nu mai era mult până să vină și descalificarea, dar o rezervă a fost găsită în timp util.

Oricum și Bentley aveau să împartă soarta celor de la Peugeot cu toate cele trei mașini abandonate până la finalul cursei. Cu rivalii părăsind scena unul câte unul, Lorraine-Dietrich au monopolizat podiumul final cu toate cele trei modele înscrise marcând prima triplă din istoria Le Mans. Pe patru și cinci au sosit rivalii de la OM.

Ca și Chenard-Walcker, Lorraine a dispărut din memoria colectivă și aceste două victorii au fost singurele lor reușite la Le Mans. Pentru clasica franceză urmau ani de dominație ai producătorior consacrați, Bentley și mai apoi Alfa Romeo. Chiar și așa, au mai fost și dăți cu surprize plăcute, surprize despre care mai tăinuim și săptămâna viitoare.

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.