Le Mans Memories – Gulf-Mirage GR8

Data trecută am vorbit despre cursa din 1950 care printre altele a marcat prima și singura victorie pentru Talbot în clasica franceză dar și, pentru o perioadă îndelungată de timp, ultima victorie a unui constructor mai puțin cunoscut.

Decadele ’50 și ’60 urmau să fie dominate de marii constructori: Jaguar, Ferrari, singura victorie Aston Martin din 1959 și desigur marile victorii Ford de la finalul anilor ’60. Apoi au urmat anii ’70 cu primele victorii Porsche și mai apoi tripleta Matra. Ajungem în 1975 an în care s-au impus unele restricții de carburant care au condus la neparticiparea marilor constructori.

Organizatorii au impus o limită de 40 de litri per 100 de kilometri, cifre care nu puteau fi atinse de Ferrari sau Alfa Romeo care au decis să nu participe iar Matra oricum pusese capăt programului de motorsport la finalul anului trecut. Cursa din acel an a fost și sugestiv intitulată “Le Mans Economy Run”.

În aceste condiții singurii constructori notabili au fost Gulf și Ligier. Printre favoriți mai putem include Joest Racing care încă rulau bătrânul Porsche 908 iar în rest foarte multe modele de GT printre care foarte popularele 911 Carrera RSR.

Gulf veneau cu două prototipuri GR8 cu motorizare Cosworth V8, ambele contând în lupta pentru primele locuri iar Ligier din cele trei modele JS2 unul singur urma să termine cursa și chiar pe podium. Încă de la start cele două echipaje Gulf au impus ritmul cu duo-ul Jacky Ickx/Derek Bell conducând în modelul #11.

Gulf urmau să conducă autoritar cu ambele mașini până la lăsarea serii când modelul #10 petrecea cam o jumătate de oră în garaj pentru schimbarea alternatorului și pica de pe doi pe cinci pierzând șase tururi față de colegii de la conducere. Soarta avea însă să fie tot de partea britanicilor iar la jumătatea cursei, după câteva incidente în care fuseseră implicați concurenții direcți, Gulf se vedeau din nou la conducere cu ambele echipaje.

Tot mașina #10 urmă să să aibe din nou probleme când a fost adusă la boxe la răsăritul soarelui pentru vibrații excesive pe puntea spate. Această rundă de investigații a permis Ligier-ului #5 să spargă dominația celor de la Gulf și până la final urma să se dueleze cu modelul #10 pentru locul secund. Între timp Ickx și Bell rulau liniștiți la conducere adjudecându-și și victoria după un final cu ceva emoții suferind și ei de probleme la evacuare cauzate tot de acele vibrații puternice.

Podiumul a fost completat de Ligier și celălalt echipaj Gulf în timp ce locul al patrulea a intrat în contul celor de la Joest după o cursă problematică cu destule incidente. Pentru echipajul victorios era prima din cele trei victorii obținute împreună și de asemenea prima victorie pentru o mașină botezată după sponsorul său.

Deși rulând conform restricțiilor impuse, în final modelul câștigător a acoperit o distanță totală cu doar un tur mai puțin față de învingătorii anului precedent. Pentru John Wyre era al patrulea și ultimul Le Mans din carieră acesta “pensionându-se” mai apoi cu tot cu structura JWA. Și nu avem cum să încheiem acest articol fără să-l menționăm pe John Horsman, unul dintre principalii artizani ai acestei victorii și care din păcate a decedat de curând. Cea de-a doua parte a anilor ’70 a fost destul de interesantă pentru Le Mans cu ceva victorii mai puțin cunoscute iar următoarea dintre acestea o vom analiza data viitoare.

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.