Daytona 24h – WTR și Cadillac mai acasă ca niciunde altundeva

Cred că am mai spus-o și în alte articole, dar pentru orice eventualitate mai repet încă o dată: IMSA nu dezamăgește niciodată! Daytona ne-a dovedit din nou de ce este bijuteria coroanei Nord Americane și chiar în condițiile unei grile mult mai puțin numeroasă față de alți ani spectacolul a fost la același nivel, suspansul fiind la cote maxime mai ales pe final.

DPi

Deși cu un număr scăzut de efective, clasa regină s-a prezentat mai mult decât onorabil oferindu-ne spectacolul pe care îl așteptam cu nerăbdare de luni bune. Sesiunile de antrenamente dinaintea cursei au fost împărțite frățește între toți cei trei constructori de la clasă astfel încât nu prea puteai paria pe nimeni.

Pole-ul a intrat pentru al doilea an consecutiv în contul prototipului Mazda #77 pilotat de Oliver Jarvis care urma să fie la volan și pentru primul stint al cursei. La ora startului cei de la Mazda Team Joest păreau că au cel mai bun pachet disponibil și că poate, doar poate, vom vedea și alt câștigător la Daytona în era DPi în afară de Cadillac.

Jarvis pornește bine și se distanțează rapid lăsându-și oponenții la câteva secunde bune în spate. Bine, începutul și în general prima jumătate a unei curse de 24 de ore nu sunt foarte concludente întrucât nimeni nu-și dorește să riște ceva atât de devreme.

Pentru Acura Team Penske a fost un eveniment de trecut repede cu vederea, prototipul lor #7, același care are parte de un accident urât în calificări, este implicat și acum într-un contact cu Mazda #55 din care iese destul de șifonat. Asta se întâmpla destul de devreme, în orele de început, dar timpul pierdut cu reparațiile mașinii nu a mai putut fi recuperat niciodată.

Mazda #55 a scăpat de avarii foarte grave și urma să ruleze cam tot restul cursei prin preajma podiumului. Din păcate ceva în neregulă la mașină a intervenit pe final pierzând constant din ritm și terminând cursa pe poziția a șasea.

Deși sora #77 a pornit în forță, cu trecerea orelor și după câteva neutralizări aceștia își mai pierd din avânt iar poziția de lider intră în contul Cadillac-ului #10 Wayne Taylor Racing. Cadillac-urile și-au intrat poate mai greu în ritm dar aopi au fost imbatabile pe tot parcursu întrecerii. Am avut și un record doborât, și anume cea mai lungă distanță rulată pe steag verde, noul etalon fiind stabilit la aproape 7 ore și 48 de minute iar 90% din această perioadă a fost în timpul nopții.

Cu alte cuvinte, am avut o noapte mai mult decât liniștită la Daytona cu Cadillac la conducere și Mazda pe urmele acestora în timp ce Acura #6 nu a reușit din păcate să țină pasul cu cei din față. După răsăritul soarelui apare și prima neutralizare după multe timp, aceasta având în prim plan Mercedes-ul #74 Riley Motorsports care iese în decor evitând însă la limită contactul cu zidul de protecție.

Evident că a fost un prilej foarte bun pentru ca majoritatea plutonului să intre la boxe printre care și Cadillac-ul din frunte cu Ryan Briscoe la volan. Acesta face însă o greșeală uriașă și revine pe circuit pe culoarea roșie a semaforului fapt pentru care primește o penalizare stop&go cu staționare de 60 de secunde. Zeița Fortuna avea însă să fie de partea lor întrucât alte două neutralizări din perioada imediat următoare i-au ajutat pe aceștia să revină din nou la conducere, asta și bineînțeles ritmul foarte bun pe tur al mașinii.

Mai întâi spectatorii au aistat neputiincioși la abandonul Lamborghini-ului #19 în urma unui incendiu izbucnit în compartimentul motor. Christina Nielsen se afla la volanul modelului Huracan care a propus pentru acest eveniment un echipaj în totalitate feminin. Nu a durat mult și cursa a fost din nou întreruptă după ce alt Lamborghini de la GTD, de data aceasta modelul #47 Precision Performance Motorsports se oprește pe circuit. Același Lamborghini fusese implicat și într-un contact destul de urât în primele ore cu Aston-ul #23 Heart of Racing, incident în urma căruia Vantage-ul a fost nevoit să abandoneze.

În fine, aceasta avea să fie și ultima neutralizare de aici înainte rulându-se doar în condiții normale. În cele din urmă nimeni nu poate face față Cadillac-ului #10 care câștigă pentru al doilea an consecutiv aici și de asemenea al treilea succes în patru ani de DPi. Cadillac sunt imbatabili la Daytona fiind singurul constructor care s-a impus, trei victorii de partea WTR și una pentru Mustang Sampling în 2018.

Că tot am pomenit de Mustang Sampling, nu au fost foarte departe de o nouă reușită, chiar conducând cursa cu anumite ocazii. Duelul lor însă a fost cu Mazda #77 pe final, prototip japonez care a reușit până la urmă să înșface poziția secundă. Să pomenim un pic și modelul Action Express #31 care nu s-a prezentat deloc rău dar a avut ghinioanele lui care l-au împiedicat să urce mai sus de locul șapte la final.

LMP2

Deși am avut cinci mașini înscrise aici, adevărul este că doar două dintre acestea au contat în lupta pentru victorie. Începutul de cursă i-a aparținut modelului PR1 Mathiasen #52 plecat din pole și cu un Ben Keating la volan pus pe fapte mari. De menționat că Keating a pilotat pentru două echipe diferite în acastă cursă, el și-a împărțit sarcinile de pilot între prototipul Oreca P2 și modelul AMG GT3 al celor de la Riley Motorsports.

Cum spuneam, acesta a pornit ca din pușcă lăsându-și toti oponenții la secunde bune în spate. Nu știu mai exact ce se întâmplă cu bătrânul Ben în ultima perioadă, cred că este pe viagra sau ceva de genul, poate vă mai amintiți de triplul stint făcut de el în cursa WEC din Decembrie de la Bahrain când la fel a rulat magistral.

Oricum ar fi, ideea este că prototipul #52 a condus mare parte din cursă puține fiind ocaziile când aceștia au pierdut prima poziție în defavoarea principalilor rivali de la DragonSpeed, câștigătorii de anul trecut. Ghinionul avea însă să lovească modelul #52 la venirea dimineții când mașina are parte de o oprire prelungită la boxe pentru unele reparații.

Se pierd astfel trei tururi dintre care doar două mai pot fi recuperate până la final. Astfel DragonSpeed reeditează succesul de anul trecut în timp ce ultima treaptă a podiumului a fost ocupată de Era Motorsport. Nu am pomenit nimic de celelalte trei mașini de la clasă deoarece acestea au avut fiecare probleme ei terminând cu multe tururi deficit față de cele două modele din față.

GTLM

Deja nu mai știu ce cuvinte să folosesc pentru a descrie spectacolul și suspansul la are ne-au supus această clasă. Unii erau reticenți în legătură cu ce mai poate oferi GTLM în condițiile debarcării celor de la Ford și BMW care se prezentau cu același M8 foarte masiv și probabil mai puțin performant.

Și ca să nu ne mai învârtim în jurul cozii, pe șleau cam toată lumea credea că va fi o dominație a celor de la Porsche cu un nou model de la Corvette care nu știam cum se va prezenta iar de bătrânul 488 care a mai fost lovit și de BoP după Roar nici nu mai pomenesc. Doar că situația a fost cu totul alta.

Într-adevăr, Porsche plecați cu ambele mașini din prima prima linie s-au dovedit foarte rapizi încă de la început fiind amenințați în fazele incipiente ale întrecerii de Corvette-ul #3. Cu timpul însă Corvette au început să-și piardă din suflu locul acestora ca principali rivali ai celor de la Porsche fiind luat de “balena” M8.

Ei bine, BMW au întrecut toate așteptările iar gigantul M8 a scos din jobenul magic timpi senzaționali care le-au dat bătări de cap rivalilor pe tot parcursul cursei. Din păcate pentru RLL modelul #25 s-a confruntat cu probleme încă de la început, mai întâi prezonul de pe dreapta-față le-a jucat feste în timpul unui pitstop iar mai târziu alte probleme tehnice au dus la pierderea multor tururi și implicit a oricărei șanse la un rezultat mare.

Altă mașină lovită de ghinion a fost Corvette-ul #4 care a petrecut nu mai puțin de opt ore în garajul echipei cu o cutie de viteze crăpată. Mașina a revenit totuși pe circuit pentru câteva ore de teste în regim de cursă. Cealaltă mașină a echipei nu s-a confruntat cu probleme dar nici nu a avut ritmul necesar pentru a le ține piept modelelor nemțești din față. În final a încheiat la marginea podiumului fiind un rezultat nu tocmai rău pentru o mașină complet nouă.

Și acum să revenim la felul principal, cele două Porsche-uri au rulat fără probleme pe tot parcursul celor 24 de ore duelându-se cu BMW-ul #24 până în ultimele clipe. BMW-ul pictat în proporție majritară în negru și cu ceva leduri pe el, așa cum le-a descris un prieten de-al meu “cam de cocalari”, a uimit pe toată lumea ținând piept celor două modele 911 RSR și conducând porțiuni considerabile din cursă.

În ultima oră toate cele trei modele din față și-au efectuat ultimul pit M8-ul fiind ultiml care a intrat dar ieșind primul pe circuit. Băieții din Stuttgart se pare că au fost mai mult preocupați pe final de un duel în familie pentru locul secund lăsând astfel BMW-ul să ruleze liniștit către marea victorie, una pe care foarte puțină lume ar fi pariat. Team RLL și constructorul bavarez au meriat acest triumf demonstrând că și o mașină atât de masivă poate fi competitivă la cel mai înalt nivel.

Iar în încheiere să nu uităm și de singurul Ferrari de la clasă, deși cu piloții de uzină la bord acesta nu a avut niciun cuvânt de spus în lupta de la vârf terminând cursa pe cinci, suferind mult conform spuselor acestora din cauza ajustărilor de BoP făcute după Roar.

GTD

Nici clasa mezină nu a dezamăgit oferindu-ne partea ei de spectacol inclusiv un duel fulminant pe final între două italience înflăcărate. Aici din pole pleca Porsche-ul Pfaff #9 care avea să și conducă o bucată bună din cursă până să înceapă declinul ușor în clasamnet urmat de ceva probleme tehnice care i-au pus capac definitiv.

Am avut în premieră pe grilă noul Vantage GT3 înscris de Heart of Racing și AMR, din păcate ambele abandonând înainte de jumătatea cursei. Heart of Racing implicați în acel accident cu Lamborghini-ul #47 în timp ce AMR-ul #98 a avut și el parte de un mic contact cu Corvette-ul #3 urmat de unele probleme de natură mecanică.

Aici pentru victorie s-au duelat cele două Lamborghini-uri, Paul Miller Racing #48 și GRT Magnus Racing #44, împreună cu singurul Audi de pe grilă înscris de WRT Speedstar #88. Au fost și aici destule echipaje cu probleme, de exemplu cele două modele Lexus AVS care anul acesta l-au primit cu brațele deschise și pe Kyle Busch, vedeta Nascar.

Penultima oră ne-a oferit un duel bară la bară între cele două Lamborghini-uri din frunte, confruntare din care cel mai bine a ieșit modelul PMR #48 care urma să și câștige aducând a treia victorie consecutivă la Daytona pentru constructorul italian. Magnus Racing au terminat pe locul secund cu WRT pe trei iar mai în spate două Porsche-uri de la Wright Motorsport și Black Swan, cei din urmă rulând tot cu un șasiu Wright după ce l-au făcut praf pe al lor în urma unui accident urât din antrenamente.

Tragem linie la final de cursă și ne iese un nou spectacol de cel mai înalt nivel, dueluri incitante și emoții cât cuprinde. IMSA nu dezamăgește niciodată! Cred că o să mai rămân cu această părere pentru o perioadă.

Rolex 24 results

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.