Perspectivă din service park

Monza este un loc obișnuit să creeze legende, idoli, eroi. Prima victorie de  Formula 1 al lui Sebastian Vettel iese în evidență, în urmă cu 12 ani, la un scenariu ploios al Cathedral of Speed.

Monza este, de asemenea, un loc obișnuit pentru crearea dramei. Ne gândim la sezonul aproape perfect al lui McLaren din 1988. Unde s-a clătinat? Retiffilo. Ayrton Senna s-a ciocnit cu Jean-Louis Schlesser. Acea cursă a avut loc la doar o lună după moartea fondatorului Ferrari, Enzo Ferrari. Deci, ne putem doar imagina răspunsul fanilor atunci când Gerhard Berger și Michele Alboreto au terminat unu-doi pentru Scuderia.

Weekendul trecut, Campionatul Mondial de Raliuri FIA și-a scris propriul capitol din istoria Autodromo Nazionale di Monza. Este un capitol cu o mulțime de eroi, niciun sfârșit de dramă și un final care a rivalizat cu oricare dintre marile finale ale campaniilor anterioare WRC.

Elfyn Evans derapând în decor a însemnat o inimă frântă pentru galez. Fusese perfect timp de o zi și jumătate, când a fost surprins de un viraj pe dreapta extrem de alunecos. Nu a mai putut face nimic. Zăpada neașteptată doar a accentuat alunecarea.

Nu a durat mult până când tăcerea a fost întreruptă de aplauze pentru acțiunile imediate ale lui Evans. Avertizarea coechipierului său, dar și a rivalului său de campionat, Sébastien Ogier, să încetinească și să evite aceeași soartă a fost unul dintre momentele emoționante ale anului. Evans știa că dacă l-ar fi lăsat pe Ogier să abordeze acel viraj fără ajutor, exista o mare posibilitate ca francezul să facă accident. Acesta nu a fost modul în care Evans a vrut să ia titlul. Ogier a reușit să treacă, a revenit la service și și-a terminat treaba a doua zi. Campionatul numărul șapte a fost al său.

Încântarea și ușurarea francezului a contrastat puternic cu emoția gravată adânc pe chipul lui Evans. La douăzeci și cinci de ani de la cel mai bun moment al raliului britanic, când Colin McRae a fost încoronat campion mondial în 1995, un titlu câștigat de către Evans ar fi fost foarte bun pentru fanii săi de acasă. Demnitatea și decența cu care Evans s-a descurcat cu pierderea unui vis care părea întru totul în mâna sa a fost o inspirație, și cu siguranță nu a fost ceva ce Ogier să fi trecut cu vederea. Campionul nu a pierdut timp vorbind despre coechipierul său în ceea ce privește rivalitatea în sezonul viitor, iar acesta a fost cel mai mare compliment pe care i l-ar fi putut oferi.

Provocarea acestei runde finale a fost imensă și vremea a alimentat-o cu siguranță. Urmărirea piloților fiind adânc în conversații cu echipajele de pietriș, cu telefoanele conectate la urechi, disperați pentru a afla ultimul anunț meteo din munți, a dat acestui eveniment un sentiment Rallye Monte-Carlo autentic. A fost, desigur, unul de succes pentru Hyundai Motorsport, care a sărbătorit campionate succesive. În calitate de italian, sărbătorind în nordul său natal, Italia, directorul echipei, Andrea Adamo, a fost gata să ofere mai multă emoție.

Monza și-a făcut treaba. A fost un thriller, un final potrivit și un raliu întru totul în concordanță cu un loc în care viteza, curajul și succesul sunt atât de prețuite.

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.