Niki Lauda – Computerul cu chip uman

Niki Lauda. Orice fan al motorsportului și în special al Formulei 1 tresare când aude numele acestui mare pilot. Trei titluri mondiale, 24 de victorii de grand prix și o viață afișată cu măiestrie într-o capodoperă a Hollywoodului. Dar putem noi să ne rezumăm doar la aceste statistici superficiale, lipsite în fond de vreo semnificație profundă? Cu siguranță, nu.

Născut pe 22 februarie 1949, la Viena, Andreas Nikolaus Lauda a copilărit într-o familie foarte respectată a capitalei austriece. De altfel, bunicul său era una dintre figurile marcante din sistemul bancar austriac, numele Lauda fiind asociat la acel moment mai curând cu scena economică și politică decât cu latura sportivă.

Copilăria și adolescența a fost marcată de dorința tânărului Niki de a face sport de performanță. Familia sa a fost principalul factor care s-a opus vehement carierei alese de tânărul austriac: motorsportul. Prin intermediul unui împrumut consistent de la o bancă austriacă, Lauda și-a atins încet, dar sigur, în stilul său metodic, marele vis: locul în Formula 1.

Încă de la începuturile carierei sale în Marele Circ, Lauda a ieșit imediat în evidență prin talentul său ieșit din comun, dar mai ales prin capacitatea de a analiza datele tehnice cu o precizie nemaiîntâlnită până la el. De aici încolo, jurnaliștii i-au dat supranumele Computerul, care reflecta cu fidelitate personalitatea tânărului pilot austriac.

După experiențele contradictorii cu March și BRM, Enzo Ferrari a sărit în ajutorul tânărului Lauda. Astfel, în 1974, austriacul a fost adus de Il Commendatore la Ferrari, iar în scurt își face simțită prezența. După primul test, Lauda, în stilul său caracteristic și pe un ton direct, i-a transmis în fața lui Ferrari că monopostul este “o catastrofă”. Cu toate că Enzo Ferrari a fost uluit de tonul tânărului austriac, el a apreciat sinceritatea acestuia.

Dacă primul an al colaborării dintre Ferrari și Niki Lauda a fost mixt din punct de vedere al rezultatelor, 1974 i-a adus primele două victorii, în Spania și Olanda. În anul imediat următor, 1975, Lauda avea în cele din urmă să deguste din gloria supremă a Formulei 1. Cinci victorii și alte rezultate convingătoare i-au adus titlul mondial mult visat.

Și așa ajungem la faimosul 1976. Dacă până în 1975, duelul se dădea  între Lauda și Fittipaldi, brusc, brazilianul decide să-și pornească o echipă proprie. Astfel, după un adevărat turnir, James Hunt ajunge la McLaren și devine brusc principalul challenger la titlul lui Lauda. Dacă Lauda era cunoscut pentru stilul metodic și foarte analitic, Hunt era opoziția perfectă.

Pe lângă cunoscutul său stil de viață foarte excentric, Hunt era adeptul vitezei pure și avea o capacitate extraordinară de a se adapta la orice circumstanță. Scurt spus, mixul perfect și ingredientele pentru un sezon de neuitat. Și exact așa a și fost. Niki Lauda a început fulminant sezonul și totul părea compromis pentru excentricul Hunt. Totul până la Nurburgring.

Temutul Nordschleife a fost deseori contestat de piloții din trecut. În 1970, Jackie Stewart, Jochen Rindt și compania au refuzat să concureze pe circuit tocmai datorită lipsei măsurilor de siguranță. În 1976, Nordschleife era deja mult prea periculos pentru monoposturile tot mai rapide.

Încă din calificări, Hunt a pus presiune pe Lauda, care, în mod ironic, avea la acel moment recordul pe tur al circuitului german. Cursa de duminică a debutat destul de modest pentru Lauda și magnific pentru Hunt. Vizibil nemulțumit de debutul cursei, Lauda a încercat un forcing, dar brusc monopostul are o problemă tehnică, virează violent la dreapta și în scurt timp un incendiu puternic îl țintuiește pe Lauda vreme de aproape un minut în Ferrariul aflat în flăcări.

Din fericire, alți patru concurenți au sărit în ajutorul său și a fost scos din flăcări și dus de urgență la spital. Totuși, situația s-a agravat repede, iar un preot i-a oferit maslul. Cam atât de minuscule mai erau șansele de supraviețuire ale lui Lauda. Cu toate acestea, el a făcut eforturi inumane și în mod miraculos, șase săptămâni mai târziu era înapoi în monopost, la Monza.

După un grand prix de povestit nepoților, austriacul a încheiat pe patru și a fost purtat pe brațe de tifosi italieni la finalul cursei. Sfârșitul sezonului a reprezentat o dramatică pierdere a titlului mondial, în condițiile infernale din Japonia. Încă nerefăcut în totalitate, Lauda a ales să abandoneze în startul cursei de la Fuji și i-a făcut cadou titlul mondial lui James Hunt.

Acest gest a fost începutul sfârșitului în relația dintre el și Enzo Ferrari. Cu toate că a dominat categoric în 1977 și și-a adjudecat al doilea titlu mondial din carieră, Lauda a ales oferta financiară net superioară propusă de Bernie Ecclestone la Brabham. Din nefericire, relația dintre Lauda și Brabham a fost una marcată de nereușite, singurul punct notabil fiind faimoasa victorie de la Anderstorp, în prima și singura cursă în care a fost folosită controversata fan car.

După 1979, Lauda a ales calea retragerii și a urmat o perioadă marcată de business-uri în domeniul aviației. Cu toate acestea, mirajul vitezei l-a chemat din nou pe Lauda înspre Formula 1, iar în 1982, austriacul a revenit alături de McLaren. Dacă primele două sezoane ale celui de-al doilea stint nu au fost prea bune, situația a stat cu totul altfel în 1984.

Duelul din 1984 a fost unul de tip Kramer vs Kramer, cu ambii piloți McLaren aflați în lupta pentru titlul mondial. În cele din urmă, Niki Lauda l-a învins pe Alain Prost pentru doar jumătate de punct, într-un alt duel demn de povestit nepoților. Din păcate, acesta a fost ultimul sezon important pentru Lauda, căci, un an mai târziu, după un 1985 foarte modest, Niki Lauda și-a anunțat retragerea definitivă din lumea curselor.

Cu trei titluri mondiale, 24 de victorii și alte referințe foarte importante, Lauda a revenit la afacerile din domeniul aviației. În mod ironic sau nu, mirajul Formulei 1 l-a chemat din nou, dar de această dată el a fost adus în poziții administrative. Ferrari în anii 90, Jaguar la începtul anilor 2000 și Mercedes în anii 2010 au fost echipele care au mizat pe experiența lui Lauda.

Dintre cele trei stinturi administrative, cel de la Mercedes a fost cel mai de succes. Alături de Toto Wolff, el a fost central în aducerea lui Lewis Hamilton în cadrul echipei germane. Mai mult, tot el a gestionat ireproșabil duelul intern dintre Lewis Hamilton și Nico Rosberg și a fost unul dintre oamenii centrali din succesul actual al celor de la Mercedes.

Din nefericire, în 2018, Lauda a început să aibă probleme de sănătate. Plămânii au cedat progresiv, iar în cele din urmă, pe 20 mai 2019, Niki Lauda a încetat din viață la 69 de ani. O viață dedicată motorsportului și performanței sportive de cea mai înaltă ținută a fost comemorată de toate echipele implicate în Formula 1. În grand prix-ul imediat următor  decesului său, la Monaco, toți piloții au purtat o șapcă roșie cu numele Niki scris pe font alb.

Dincolo de rezultatele sportive extraordinare, viața lui Niki Lauda a fost promovată și prin intermediul filmului Rush, acolo unde, subiectul central este bazat pe rivalitatea istorică dintre el și James Hunt și fabulosul sezon 1976.

Din păcate, de doi ani de zile discutăm despre Niki Lauda la timpul trecut. Cu toate acestea, prezența lui carismatică, directă și mereu onestă, va dăinui timpului. Până la urmă, câți dintre cei din generația de acum ar putea trece prin iad la propriu și să revină pe cele înalte culmi ale gloriei?

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.