Momentele Formulei 1: Monza 1971, cea mai intensă cursă din istorie

🔊 Ascultați acest Articol

În noua noastră serie intitulată “Momentele Formulei 1” analizăm câteva clipe unice din istoria celebrei serii de monoposturi. Pentru ediția de astăzi am pregătit un mic rewiew a cursei de la Monza din 1971, probabil cea mai antrenantă din istorie și care a marcat câteva recorduri nebănuite.

Începutul anilor 70 din istoria Formulei 1 au fost marcați de luptele incredibile pe circuit între câțiva titani ai monoposturilor (Peterson, Stewart, Fittipaldi, Amon, Ickx, etc). Ecarturile din calificări se cifrau adesea la peste 1-1.5s între poleman și locul secund, însă în cursă aveam o altă situație. Slipstream-ul era foarte important și reprezenta un DRS actual.

Evoluția aerodinamică începuse din perioada Lotus-Clark, Formula 1 urma să depășească garajiștii britanici sau de fapt să îi transforme în prospere echipe care se puteau lupta de la egal la egal cu renumite brand-uri auto venite în Formula 1.

Anul 1971 marca adevăratul debut al echipei britanice Tyrrell. Jackie Stewart era pilotul emblematic al echipei și câștigase deja până la cursa de la Monza al doilea titlu mondial. Britanicul poseda abilitățile piloților din anii 50-60, însă nu total, asemenea lui Jim Clark. Stewart poate fi descris ca puntea de legătură între stilul total, spectaculos al lui Jimmy și măiestria, profesionalismul lui Lauda. Alături de Stewart, pilot la Tyrrell era Francois Cevert, nu un pilot genial, însă un remarcabil coleg de echipă de titlu mondial.

Monza se afla spre finalul calendarului competițional, fiind ultima cursă europeană înainte de finalele din Canada și Statele Unite. După o dominație totală a binomului Stewart-Tyrrell, Monza reprezenta singura ocazie din sezon când Tyrrell (001 cu evoluțiile 002 și 003 – monopostul lui Stewart) nu mai era etalonul. Lotus nu participa oficial în această etapă, din cauza accidentului din anul precedent în care a murit Jochen Rindt. Fittipaldi va fi prezent la start cu un monopost modificat. Circuitul italian era la ultima cursă înainte de adăugarea șicanelor, fiind extrem de rapid și oportun la depășiri.

În calificări, lupta a fost dată între monoposturile cu motoare V12, Matra, BRM, Ferrari. Pe linile drepte, emblematicul V12 reprezenta etalonul pe un singur tur, în fața legendarului V8 Cosworth de pe McLaren, Tyrrell, March, Brabham. Chris Amon punea Matra în pole, cu un timp de 1.22.4, la 2 secunde în jos față de timpul lui Ickx din 1970. Viteza medie era una surprinzătoare, 251,214 km/h, fiind un nou record absolut ce va fi depășit abia în 2003 de Michael Schumacher pe același Monza.

Timpul lui Amon era cu 0.4s mai rapid decât cel al lui Ickx cu Ferrari. Urmau piloții BRM, Jo Siffert și Howden Ganley, apoi Cevert și Peterson, aflat într-un monopost March. Pe grilă urmau Regazzoni, coechipierul lui Ickx, și campionul Jackie Stewart. Alte prezențe pe grilă erau Peter Gethin (BRM, poziția 11), Helmut Marko (BRM, poziția 12), Graham Hill (Brabham, locul 14), Mike Hailwood (Surtees, locul 17).

Un soare autentic lumina circuitul în dimineața cursei. Părea un semn perfect pentru o cursă legendară. Între ora 10 și 11 a fost organizată o sesiune extra pentru antrenamente. Prezența nu era obligatorie, iar Amon a ales să își păstreze forțele pentru cursă. Piloții Ferrari și Tyrrell vor testa mai multe soluții.

55 de tururi erau programate în acea duminică. Cele 23 de mașini pornesc în goana nebună spre primul viraj. Fruntașii vor avea probleme identice. Amon și Ickx vor patina la plecarea de pe loc și vor pierde multe poziții. Regazzoni, autor al unui start fantastic își va face loc prin pluton, conducând ostilitățile prin virajele rapide ale circuitului.

Urma o cursă ușoară pentru Regazzoni și Ferrari? Nici pe departe. La finalul primului tur, Jo Siffert se va folosi de slipstream și va trece pe prima poziție după Parabolica. La finalul primului tur, ordinea era: Siffert, Regazzoni, Stewart, Ganley, Peterson.

Siffert nu s-a putut bucura prea mult de șefia cursei, deoarece Regazzoni își va recupera poziția imediat. În spate se dădea o luptă draconică între Stewart și Peterson, iar suedezul se afla pe podiumul provizoriu la jumătatea turul 3. În scurt timp se va implica și el în lupta activă dintre Siffert și Regazzoni. Pe următoarea linie de start-sosire cei 3 fruntași se vor afla în paralel. Nu se mai ținea cont de nimic, toată lumea se afla într-un sprint continuu. Pentru a ne da seama de acest aspect vom nota sintetic clasamentul la finalul următoarelor 2 tururi.

Turul 3: Regazzoni, Siffert, Peterson, Stewart

Turul 4: Peterson, Stewart, Siffert, Regazzoni

Amon avea probleme cu pneul stânga față care se afla în blistering, fiind depășit și de Gethin. În turul 5 nu avem nicio schimbare de poziții la vârf, dar în turul 6 se va produce depășirea lui Regazzoni asupra BRM-ului cu nr 20 a lui Siffert, care începe să resimtă căldura de la Monza și are probleme de supraîncălzire.

Următorul duel la vârf se va da între piloții Tyrrell, Peterson și Regazzoni. Stewart preia conducerea în turul 8, însă din spate vin Peterson și Regazzoni care îl dublează pe britanic înainte de Parabolica. Peterson va prelua din nou conducerea cu Regazzoni, Cevert și Stewart pe urmele sale. Cevert va trece de Regazzoni în turul 13.

Clasament la finalul turului 13: Peterson, Cevert, Regazzoni, Stewart, Ickx, Siffert, Ganley, Hailwood, Amon, Gethin

Piloții Tyrrell primesc îngăduința să crească ritmul și Cevert preia conducerea în turul 15, urmat de Stewart și Peterson. Ickx are probleme tehnice și pierde din ritm, fiind depășit de Ganley și Hailwood. În turul 16, spectatorii vor avea un șoc. Doar un Tyrrell aleargă spre Parabolica. Stewart a fost nevoit să abandoneze pentru că motorul Cosworth și-a dat viața pe linia dreaptă lungă.

Peterson plusează și recuperează șefia cursei. O altă dramă se va produce în turul 18. Al doilea Ferrari, cel al lui Regazzoni, era scos din cursa pentru victorie. Suedezul zburător conducea plutonul, urmat de Cevert, Hailwood, Ganley, Siffert, Amon, Gethin, Oliver. Turul 25 aduce o nouă schimbare de lider. Cevert și Peterson se duelează pe linia de start-sosire pentru prima poziție, dar un monopost Surtees apare lângă ei. Era Hailwood care pune un sfert de mașină în fața lor, însă nu poate menține poziția și Peterson recuperează prima poziție.

În turul 27, Hailwood trece din nou în fruntea cursei, însă din spate Siffert venea ca o rachetă, iar în turul 28 preia conducerea. Un moment definitoriu pentru Formula 1 se va petrece în bucla cu nr 30. Din ultimul viraj ies Siffert, Peterson, Stewart și Hailwood, iar cele 4 monoposturi se așează paralel pe linia dreaptă. Siffert va părăsi lupta în turul următor blocat în treapta a 4-a de viteze

Cevert și Peterson vor schimba din nou pozițiile în turul 34, dar în bucla următoare se vor afla în spatele lui Hailwood care preia din nou prima poziție. În luptă va începe să se implice și Jacky Ickx cu Matra. În 2 tururi, acesta va urca de pe 4 până pe primul loc și va rămâne în cârma plutonului până în turul 41. Desigur că această situație nu va persista, iar Mike Hailwood preia șefia cursei pentru a 4-a oară, însă Ickx va reveni peste câteva viraje.

Turul 46 va fi eclipsat de depășirea lui Peterson pentru prima poziție, iar suedezul va rămâne în prim plan până în turul 50. Între timp, Gethin începuse să se apropie de cei din fața sa la o rată de peste 1s/tur. Din turul 50 va începe sprintul final. Hailwood plonjează din nou pe primul loc în turul 51. Amon va fi trădat de sistemul de injecție a motorului Matra și nu va mai putea ridica pretenții pentru victorie.

Turul 53. Gethin, Peterson, Hailwood și Cevert pornesc o ultimă luptă acerbă pentru victorie. Nimeni nu își dă seama cine trece primul linia de finish în penultimul tur. Cine va câștiga cursa? Totul era un joc la ruletă, să vedem cine va nimeri locul norocos pentru depășire.

Turul 55. Peterson conduce cursa pe linia dreaptă care duce spre parabolica. Cevert îl dublează în ultimul viraj și este primul, însă din spate vin furioși ceilalți 3 adversari. 4 mașini sunt în paralel la trecerea liniei de finish. Dar cine a câștigat? Doar un photo finish va lămuri situația. Gethin era învingătorul celei mai intense curse din istorie Formulei 1. Ronnie Peterson va termina pe 2 la un ecart incredibil de 0.01s. Cevert ocupă ultimul loc pe podium la 0.09s de timpul câștigătorului. Hailwood pe 4 la 0.018s și Ganley la 0.61s.

• Mai multe știri despre Campionatul Mondial de Formula 1 găsiți AICI

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.