Le Mans Memories

În plină pandemie de corona virus, planeta este în mare parte paralizată. Nici motorsportul nu face rabat de la regulă, aproape toate competițiile fiind până în acest punct reprogramate sau anulate cu totul. Nurburgring 24h și Le Mans au fost ambele mutate în luna Septembrie și sincer să fiu nu cred că vom avea parte de cine știe ce acțiune până în toamnă.

Deși COVID-19, sau “COSMIN-19” cum îmi mai zice mie o prietenă foarte bună, întregește listele cu șomeri zilnic, nu este chiar totul pierdut. Profitând de această perioadă oarecum moartă m-am gândit să ne îmbarcăm din nou în mașina timpului pentru câteva călătorii prin istoria celei mai faimoase curse de 24 de ore a planetei.

Doar că de data asta nu mai este despre Porsche, Audi sau Ferrari, acum vom pune din nou în lumina reflectoarelor acele victorii mai puțin cunoscute, micii constructori care au reușit să triumfe și pe care lumea poate i-a uitat. Și nu se putea un început mai bun decât geneza, 1923.

Deși inițial părea o idee cam nebunească, ACO a mers înainte cu această inițiativă iar prima cursă de 24 de ore a planetei, Grand Prix of Endurance, urma să demareze oficial pe 26 Mai 1923 pe un circuit de 17.26 km din regiunea La Sarthe. Grila de start era foarte bine conturată cu 33 de mașini la start aliniate de constructori foarte puțin cunoscuți, iar mare parte din aceștia nici nu mai există în prezent.

În afară de Bentley Motors și Automobiles Excelsior din Belgia, toți ceilalți producători erau locali, evident. Având cel mai mare motor de pe grilă, 5.3 litri, modelele Excelsior au avut și onoarea de a primi numerele cometiționale 1 și 2. Startul s-a dat la ora 16:00 iar conducerea cursei a fost preluată imediat de două modele Chenard & Walcker 3.0 Litre Sport. Imediat după start au venit și aversele de grindină iar mai apoi ploaie. Pe urmele duo-ului din față pornea Bentley-ul lui John Duff și Frank Clement, fiind sigura mașină de pe grilă cu frâne doar pe două roți, cele din spate.

Nu a fost însă un handicap atât de mare cum ar părea la prima vedere, iar ca amănunt interesant mașina nu a schimbat nicio anvelopă pe întreg parcursul cursei. Primele intrări la boxe au început abia pe la ora 19:00. Prima noapte de la Le Mans nu a fost tocmai prietenoasă, circuitul devenise deja foarte “noroios” iar farurile epocii începeu să cedeze fie din pricina apei care se infiltra fie erau sparte în unele cazuri de pietre aruncate de mașina din față.

Bentley-ul a suferit o astfel de avarie provocată de aruncatul cu pietre, iar pe lângă faruri și rezervoarele de carburant cedau tot de la pietrele care erau un element comun în acea vreme. Circuitul a început să se usuce o dată cu dimineața zilei de 27 iar Bentley începea să ridice ritmul în timp ce modelel Chenard & Walcker de la conducere păreau imbatabile.

Ghinionul a lovit din nou Bentley-ul care se alege cu rezervorul spart, moment în care totul pare pierdut. “Legenda” spune că după ce Duff aduce mașina avariată la boxe, Frank Clement împrumută mai cu forța bicicleta unui soldat francez și pornește în căutarea de piese de rezervă.

Reparațiile durează cam două ore și jumătate iar în acest punct victoria este deja imposibilă. În cele din urmă britanicii termină cursa pe locul al patrulea în timp ce Chenard & Walcker realizează prima dublă din istoria Le Mans cu echipajul Andre Lagache/Rene Leonard pe prima poziție dar nu și câștigătorii oficiali ai cursei. Ei nu au fost declarați câștigători deoarece inițial Le Mans se dorea a fi un eveniment pe trei ani iar marele câștigător era cel care parcurgea cea mai lungă distanță.

Spuneam că foarte mulți constructori care au luat parte la acest eveniment nici nu mai există, ei bine dintre cei care încă își mai pun logo-urile pe mașini si în ziua de azi au fost Bentley bineînțeles dar și Bugatti care au completat la final top-ul 10 cu modelul T22.

Iar pe final să spunem câteva vorbe și despre câștigători, acest constructor depre care foarte puțini au auzit cu siguranță. Chenard & Walcker a fost unul dintre nenumărații producători auto pe care i-a avut secolul 20 dar uitați de vreme. Bazele companiei au fost puse de Ernest Chenard și Henri Walcker iar aceasta a produs automobile pentru public dar și vehicole comerciale până în 1946.

Compania rămâne în istorie ca prima marcă care să câștige o cursă de 24 de ore cu doi piloți, Lagache și Leonard, care de fapt erau nici mai mult nici mai puțin decât ingineri ai fabricii. Modelul câștigător 3.0 Litre Sport a fost restaurat și poate fi admirat în prezent la muzeul Le Mans.

În aproape 100 de ani de existență Le Mans are multe amintiri care merită cu prisosință șterse de praf și așezate acolo lângă marile victorii pe care le știm cu toții. Exact asta o să facem și noi în săptămânile care urmează, asta și statul în casă pe cât de mult posibil.

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.