Le Mans 2019 – Super sezon, Super finale

Parcă pe nesimțite s-a scurs și ediția cu numărul 87 a celor 24 de ore de la Le Mans, o cursă spectaculoasă care a încheiat acestă nebunie de super sezon. Întrecerea a fost mult mai bună față de cea de anul trecut, victoriile la toate clasele s-au decis pe ultimii metri iar la final au fost încoronați și campionii acestora. Vremea a fost cum nu se putea mai bună, cu excepția unei mici averse în seara de Sâmbătă am avut soare și temperaturi perfecte pentru cursă. De asemenea platoul competițional a fost mai mult decât bogat, în ciuda abandonului echipajului Proton #99 din cauza problemelor de natură medicală ale veteranului Tracy Krohn, la start tot s-a aliniat un număr impresionant de 61 de mașini.

LMP1

La P1 era clar dinanintea cursei că cele două Toyote aveau victoria asigurată asta dacă nu cumva intervenea iar ghinionul lor caracteristic. Pe parcursul întregii săptămâni mașina #7 s-a dovedit cea mai rapidă obținând și pole position-ul într-o primă linie la start monopolizată de protoipurile nipone. Mike Conway era la volanul modelului #7 pentru startul cursei iar după primele tururi acesta deja reușește să stabilească un nou record al circuitului afișând un ritm de cursă nebunesc.

Cealaltă Toyota, care trebuia să termine cursa mai sus de locul al șaptelea pentru a fi siguri de titlul de campioni mondiali, deja începea să piardă contactul vizual cu Conway dar asta nu reprezenta o problemă întrucât în spate SMP și Rebellion aveau propriul duel pentru ultima treaptă a podiumului. În cazul celor de la Rebeliion Racing, echipajul lor mai galonat din mașina #1 s-a confruntat cu dificultăți încă de la începutul cursei și din păcate nu a avut niciun cuvânt de spus în acest duel pentru poziția a treia.

De partea cealaltă, prototipul #3 fusese ferit de probleme în primul sfert al cursei având ocazia să asistăm la un duel la cuțite cu SMP-ul #11, duel din care învingător a ieșit viitorul pilot Toyota, Thomas Laurent, după o depășire foarte frumoasă în virajele Porsche. La scurt timp după asta, cam prin ora a șasea, a venit și o mică aversă de ploaie, dar nimic îngrijorător pentru echipe sau piloți. Imediat după trecerea neutralizării cauzate de un accident urât în care fuseseră implicate două GT-uri, o pățește și Laurent. Acesta scapă mașina de sub control pe linia dreaptă și o izbește de parapeții de protecție. Echipa face o treabă nemaipomenită scoțând prototipul din garaj după vreo trei minute de reparații dar chiar și așa timpul pierdut era destul de greu de recuperat având în vedere cât de bine se prezentau rușii de la SMP Racing.

Că tot am pomenit de ei, după ghinioanele rivalilor de la Rebellion, aceștia ocupau pozițiile trei și patru și rulau destul de liniștiți la venirea serii. Tot la venirea serii s-a mai întețit și lupta la vârf, ajutată și de întreruperile de cursă, Toyota #8 își ajunsese sora din spate iar la un moment dat trecuse chiar la conducere. Nu pot să spun că am avut cine știe ce duel între cele două prototipuri TS050 Hybrid, dar a fost interesant totuși să le vedem bară la bară după multe ore de dominație ale mașinii #7. Bine, până la urmă tot aceasta a trecut la conducere, cum am spus, Kobayashi, Conway și Lopez au avut ritmul mai bun încă de la începutul săptămânii.

Orele de noapte aveau să lovească greu și în SMP care până atunci rulaseră fără probleme. Mașina #17, care completase podiumul ore bune suferea un accident destul de urât în urma căruia erau nevoiți să abandoneze. Alte prototipuri care nu au prins dimineața au fost modelele ByKolles și Dragonspeed, în cazul americanilor care s-au prezentat cu legendara pictură Gulf, oricum mașina lor a stat mai mult în garaj decât pe circuit încă de la începutul cursei.

Dimineața de la Le Mans ne aducea cele două modele Toyota pe primele doauă poziții urmate de SMP Racing #11, echipajul din care făcea parte și fostul pilot McLaren din Formula1, Stoffel Vandoorne. Asistăm din nou la probleme în tabăra Rebellion de partea mașinii #3, probleme ori de natură tehnică ori scurte incursouni prin decor. În aceste condiții SMP au rulat liniștiți până la final revendicându-și ultima treaptă a podiumului, adică exact obiectivul realist pe care și-l propuseseră.

Pentru victorie era Toyota vs Toyota, iar ultima oră a fost din nou dramatică pentru japonezi. Un senzor defect de pe prototipul #7 din fruntea cursei indică scăderea presiunii în unul dintre pneuri, dar de fapt problema era la un altul. Astfel, Pecito Lopez aflat la volan pentru stintul de final, este nevoit să intre de două ori la boxe în decurs de câteva minute pentru simpul schimb al unui pneu. Acesta pierde timp valoros și implicit prima poziție în dauna mașinii #8 care în acest fel se alege cu o nouă victorie la Le Mans după succesul de anul trecut, primul din istoria Toyota.

Evident că au apărut deja și teorii ale conspirației și tot tacâmul, dar oricum ar fi rezultatul nu mai poate fi schimbat. Toyota #8 câștigă Le Mans și titlul de campioni mondiali, titlu cu, care Fernando Alonso părăsește anduranța îndreptându-se deocamdată către alte orizonturi. Chiar dacă nu au mai fost acele dueluri fulminante din anii cand erau prezenți și Audi cu Porsche, Le Mans rămâne în continuare ceva special iar cu noul regulament hypercar anunțat oficial din 2020 cine știe ce nebunie ne așteaptă pe mai departe.

LMP2

Dacă în sezonul regulat al mondialului de anduranță am avut ceva mai mult de o mână de competitoare la P2, iată că pentru Le Mans s-au adunat și suratele din ELMS formându-se o grilă de start foarte variată. În prim plan aici a fost duelul dintre Signatech Alpine, câștigătorii la masa verde de anul trecut, și G-Drive, câștigătorii de pe circuit de anul trecut.

Cele două modele Oreca 07 ne-au ținut în priză în primele ore de cursă cu o bătălie la cuțite pentru prima poziție, în timp ce mai în spate erau Jackie Chan DC Racing #38, TDS Racing #28 sau United Autosports #22 cu Dragonspeed #31. Până la urmă prototipul G-Drive reușea să tranșeze disputa pentru întâietate și se distanța întâmpinând primele raze ale soarelui din poziția de lider.

Ghinionul avea să lovească echipa la orele prânzului când o problemă cu demarorul mașinii necesită reparații serioase iar tururile pierdute nu mai pot fi recuperate. În final nu au putut recupera mai mult de locul al șaselea, iar ca și în cazul Toyotei #7, nu câștigă cea mai bună mașină. Victoria a revenit echipajului Signatech Alpine #36 care rulase de asemenea foarte bine pe întreg parcursul cursei și care se încoronează și campioni ai clase după un sezon de pomină.

Podiumul la LMP2 a mai fost competat de DC Racing #38 și TDS Racing #28 care din păcate nu au dovedit niciun moment că se pot lupta pentru prima poziție. La categoria abandonuri, menționăm pe cei de la ARC Bratislava protagoniștii câtorva momente mai delicate sau Dragonspeed care era în cărți pentru podium până ce mașina să fie accidentată definitiv de Pastor Maldonado în ultimele ore. Racing Team Nederland este altă echipă care a avut de suferit, inclusiv o ieșire în decor care a făcut praf partea frontală a prototipului Dallara P2. Aceștia nu au abandonat reușind cumva să aducă mașina până la final.

Că tot am pomenit de viitoarea clasă hypercar, în aceste condiții încă nu se cunoaște exact care va fi viitorul LMP2. Mai mult ca sigur unele schimbări va suferi această clasă dar eu unul sper că vom vedea la lucru aceste mașinării și din 2020 înainte, într-o formă sau alta.

GTE-Pro

E clar, cel mai demențial spectacol aici l-am avut. GT-urile s-au șicanat reciproc din prima până în ultima oră cu dueluri de pomină și dramă cât cuprinde. Încă de la început Ferrari, Corvette și Porsche s-au dovedit cei mai puternici constructori cu Ford undeva pe la mijlocul plutonului iar BMW și Aston Martin codașe.

Deși din pole position pleca Aston-ul #95, mașina pica în clasament imediat ajungând la coada clasei. S-a discutat intens pe seama BoP-ului aplicat înaintea cursei și a felului în care acesta a afectat modelele Vantage. Cu sau fără BoP, cert este că mașinile englezești au suferit pe tot parcursul cursei de probleme cu pneurile spate care se degradau foarte repede.

La vărf șefia era preluată de Corvette-ul #63 urmat de Ferrari-ul #51 și Porsche-ul #93. De asemenea din spate mai veneau alte două modele Porsche, #91 și #92, în timp ce echipajele Ford erau și ele acolo dar parcă nu aveau zvâcul necesar pentru a pretinde la victorie. Primul pion important de la această clasă care abandona era Corvette-ul #64 care în urma unui contact cu Porsche-ul #88 de la AM în virajele Porsche se izbește violent de zidul de protecție.

Mașina este distrusă în proporție de 50% dar Marcel Fassler scapă cu bine din acest incident care se petrecea după primul sfert de cursă. În final și modelul Proton #88 este nevoit să abandoneze după avarii serioase pe care le suferise modelul 911 RSR.

La intrarea în noapte, pe prima poziție se instala Porsche-ul #92, câștigătorii de anul trecut și liderii clasamentului general. Din păcate pentru ei o problemă la evacuarea mașinii i-a ținut în garaj timp de cinci tururi și orice șansă la victorie sau podium se ducea de râpă. Chiar și așa, Porsche încă era în cărți cu alte două echipaje în timp ce Corvette și Ferrari mizau fiecare pe câte o mașină. Noaptea de la Le Mans a făcut victime și la această clasă, printre abandonuri enumerăm Ferrari-ul #71 și Aston-ul #95 care a fost și el în centrul unui accident teribil în urma căruia Marco Sorensen a fost trnsportat de urgență la spital dar din fericire fără leziuni grave.

Disputa dintre Corvette, Ferrari și Porsche a continuat și la orele dimineții când urma să pierdem încă un pion important. Ghinionul a lovit echipajul #63, mașina prinzând semaforul roșu la ieșirea de la boxe și astfel pierzând poziția de lider în dauna Ferrari-ului #51. Mai apoi, probabil din cauza aderenței scăzute, Jan Magnusen scapă mașina de sub control luând ușor contact cu zidul de protecție. Avariile nu au fost serioase dar la o clasă ca GTE-Pro unde fiecare secundă e crucială șansele lor pentru podium se diminuau drastic.

La conducere se instala Ferrari cu un ritm pe tur demențial iar singurele care mai puteau emite pretenții la victorie erau Porsche-urie #91 și #93 din spate. Însă nu a fost cazul de așa ceva, plus că modelele 911 au mai încasat și penalizări pentru diferite abateri de la regulament.

În aceste condiții Ferrari este marele câștigător, reușind din nou să triumfe în La Sarthe după ce ultimul succes îl înregistraseră abia în 2014 cu modelul 458 Italia. Podiumul a fost completat de cele două Porsche-uri iar Ford a monopolizat locurile patru-șaspe la ultima lor participare de uzină în mondialul de anduranță. BMW este alt constructor care spune adio WEC după un singur sezon în care modelul M8 nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor.

În sfârșit, cu un loc zece la final, Estre și Christensen devin campionii clasei după ce Porsche-ul #92 a avut cel mai bun parcurs al sezonului. Următoarea stagiune va avea doar șase modele la această clasă, Ford și BMW se îndreaptă către alte competiții, dar noi sperăm că spectacolul va rămâne în continuare la același nivel.

GTE-Am

Clasa așa zișilor amatori a avut de toate anul ăsta, un pluton generos, picturi care mai de care, un echipaj 100% feminin și participarea în premieră a unui model Ford GT aici, înscris de Keating Motorsports. Începutul de cursă le-a aparținut celor de la Porsche prin intermediul mașinii Dempsey-Proton #77 care se instala la conducere.

Mai târziu aceasta începea să piardă din poziții de vină fiind unele probleme cu podeaua modelulii 911 RSR. Conducerea era preluată de Ford-ul GT care urma să afișeze un ritm de cursă superior celorlalți. Porsche-ul #88 abandona după accidentul cu Corvette-ul #64 iar altă mașină cu aceeași soartă a fost Aston-ul #98 care a avut numai probleme încă de la început.

Altă echipă cu destule emoții a fost Kessel Racing, elvețienii care au venit cu două echipaje dintre care unul 100% feminin. Evident că nu aveau cine știe ce aspirații dar au făcut o cursă bunicică și cel mai important este faptul că au reușit să ajungă cu bine la final.

Cum spuneam, Keating Motorsports a condus mare parte din cursă, poziția de lider fiindu-le amenințată de Porsche-ul Project 1 care se apropiase destul de mult în ultima parte a întrecerii. Finalul a fost incendiar aici, patronul Ben Keating aflat la volan pierdea constant secunde prețioase în dauna lui Jorg Bergmeister aflat la volanul modeluli 911 pentru ultimul stint.

Nu numai atât, Ford-ul primește si o penalizare pe final pentru părăsirea boxelor cu rotirea în gol a roților, lucru permis în IMSA dar nu și în WEC. În final echipa nu a riscat nimic și la trimis la volan pe mult mai experimentatul Jeroen Bleekemolen care s-a asigurat că victoria ajunge acolo unde trebuie. A fost o victorie foarte frumoasă pentru Ford, mașină pe care încă nu suntem siguri dacă o vom vedea și din sezonul viitor în mâinile celor de la Multimatic.

Le Mans 2019 a fost o cursă de savurat, dueluri spectaculoase la toate clasele și finaluri dramatice pentru toată lumea. Cu aproximativ 250.000 de spectatori la fața locului a fost un eveniment reușit din toate punctele de vedere. Cu WEC ne revedem în scurt timp, mai exact în Septembrie când începe stagiunea 2019-2020.

Rezultate complete

 

Sursa: Cosmin Milcu/GP24.ro
Photocredit: WEC, Toyota Gazoo Racing, Rebellion Racing, SMP Racing, Oreca, Porsche Motorsport, Ferrari Rraces, Corvette Racing, Ford Performance

Nu pierdeti ultimele stiri din lumea uimitoare a motorsportului cu aplicatie GP24.
Don't miss out on the latest news from the world of Motorsports.

Cu noua aplicatie GP24 primiti ultimele stiri direct pe dispozitivul mobil, 100% gratuit / Nu este necesara inregistrarea.
With the New GP24 App youreceive the latest news direct on your mobile device, 100% free / No need to register.

Pentru/For Android: Faceti clic aici / Click here.
Pentru/For iOS: Faceti clic aici / Click here.

Race Calendar & Standings