Interviuri: Max Verstappen, un maestru al depășirii

Mașinile Formula 1 Formula 1 au fost modificate pentru a oferi mai multe posibilități de depășire în sezonul acesta. Max Verstappen este un maestru al maneveri de depășire potrivit celor intervievați.

• Frits van Amersfoort – Șef de echipă, Formula 3 “Van Amersfoort Racing”
• Rik Vernooij – Inginer de cursă pentru Max Verstappen în Formula 3
• Jan Lammers – Fost pilot Formula 1, Câștigător la Le Mans

A testa limitele

Depășirea este unul dintre cele mai interesante elemente din Formula 1. Ochii lui Johnny Herbert încep să strălucească în orice conversație despre subiect. Mașinile care concurează cu doar câțiva centimentri despărțindu-le la viteze de peste 300 de kilometri pe oră reprezintă o pasiune provocatoare atât pentru spectatori cât și pentru piloți, spune Herbert.

Pilotul Britanic a concurat în 161 de curse Formula 1 între anii 1989 și 2001, dintre care a câștigat trei. A concurat cu cei mai buni: de la legendarul Ayrton Senna la deținătorul recordului de titluri mondiale, Michael Schumacher. Ce aveau acești piloți în comun? „Erau întotdeauna pe muchie, riscau mai mult decât toți ceilalți,” spune Herbert. Potrivit lui, acesta este cea mai validă dovadă a talentului la volan. Este dificil.

Max Verstappen și-a arătat neobișnuitul talent pentru depășiri încă din primul său sezon (2015), când a îndrăznit să depășească pe cineva în virajul Blanchimont, unul dintre cele mai rapide viraje de pe calendarul Formula 1, pe exterior, la o viteză de mai bine de 320 km/h pe circuitul Spa-Francorchamps. Manevra a fost ulterior proclamată ca depășirea anului în motorsport, un premiu pe care Max l-a câștigat deja de trei ori. „Dacă 99% dintre piloți gândesc „asta nu merge bine”, Max gândește „asta merge bine”. De obicei are dreptate.” spune Frits von Amersfoort, care era managerul echipei Formula 3 alături de care Max Verstappen a concurat în 2014.

Rik Vernooij era inginerul de cursă alături de care Max a lucrat anul acela, tehnicianul care a lucrat cel mai îndeaproape cu el și care comunica activ cu el în timpul cursei. „A trebuit să ne întâlnim cu arbitrii destul de des în cazul lui Max, pentru că a depășit pe cineva la limită și sincer aproape negreșit eram de părere că avem dreptate,” spune acesta. „A condus în Formula 3 la fel cum conducea în cursele de karturi, iar în Formula 1 conduce cum conducea în F3: la limită, dar rareori peste ea. Între timp, neînfricarea sa nu a fost afectată de faptul că a petrecut doar câțiva ani în clasele de juniori, unde depășirile sunt rare. Este un lucru bun că a avansat atât de rapid. Atât pentru el cât și pentru Formula 1.”

Vernooij se referă la spectacolul pe care Verstappen l-a adus în clasa respectivă. În primul său an în Formula 1 a fost regele depășirilor cu 49 de acțiuni de depășire de-a lungul sezonului. Un an mai târziu, au fost 78 (în 21 de curse), cel mai mare număr pentru un singur pilot din 1983. De unul singur, a contribuit nu mai puțin de 9% din toate depășirile sezonului.

În ultimii doi ani, depășirea a fost mai dificilă. Mașinile au devenit mult mai late în 2017. Mașinile late afectează aerul mai mult, fapt ce reduce viteza și reduce contactul cu asfaltul. Aerul este mai rarefiat în spatele mașinii. Acest lucru a dus la mai puține depășiri. Aerodinamica mașinilor a fost simplificată drastic pentru sezonul acesta cu un motiv bine întemeiat, ideea fiind de a face manevra de depășire mai ușoară.

Fostul pilot, Johnny Herbert se întreabă dacă schimbările vor avea vreun efect. Pur și simplu pentru ca sutele de experți în aerodinamică angajați de echipe au găsit deja metode de a anula efectele noilor reguli. Scopul lor este să câștige în cel mai plictisitor mod posibil. Așadar: încearcă să pleci din față și să depășești cât mai puțin posibil.

Din când în când, clasa încearcă să îmbunătățească depășirea cu un truc. Sistemul DRS, introdus în 2011. Acest sistem îi oferă pilotului oportunitatea de a câștiga în jur de 10km/h în anumite porțiuni ale circuitului sub anumite circumstanțe.

După întroducerea sistemului DRS, media de depășiri pe cursă a crescut de la 30 la 60. De asemenea a dus la multe atacuri critice. Depășirea devenise un buton. Nu mai era legată de talent. Iar fanii au văzut asta și ei. În ciuda DRS-ului, numărul de spectatori Formula 1 între 2011 și 2017 a scăzut la nivel global de la 515 milioane la 352 de milioane.

Johnny Herbert îi înțelege pe acei fani. Când este vorba de depășiri, calitate peste cantitate, crede el. „Este cea mai înaltă formă de a îți arăta talentul. Același lucru se aplică la apărare. Nu ar trebui să fie prea multe reguli pentru asta. Aș prefera ca piloții să fie cei care le arată fanilor cine este cel mai bun în loc de arbitri.

Multitasking pentru utilizatori avansați

Pentru spectatorul Formula 1 ocazional, nimic nu poate fi mai dificil de înțeles decât o depășire: o mașină încearcă să treacă de o alta. Iar asta poate da greș sau nu. Este orice numai nu simplu în mintea pilotului. A așeza mașina cât mai bine pe lângă cea a competitorului este doar o fracțiune a întregului.

Un pilot depășește la limita unde se întâlnesc două lucruri. Capacitatea creierului omenesc și ceea ce este din punct de vedere al fizicii posibil. Pentru o depășire, Verstappen trebuie să își ajusteze fără să se uite setările motorului de pe volan, care este compus din mai bine de 20 de butoane cu tot felul de funcții. Între timp, trebuie să proceseze informația pe care o primește de la echipa sa. De exemplu despre pneurile mașinii din față.

„Majoritatea piloților au nevoie de întreaga lor capacitate cerebrală doar pentru a menține pur și simplu mașina pe circuit,” spune Frits. „Piloții ca Max au o anumită capacitate rămasă pentru acea specială manevră de depășire.

Rik își amintește primul său weekend alături de Max de la Silverstone ca și cum ar fi avut loc ieri. „Nu ne așteptam la multe de la el atunci. Era dubutul său iar tranziția la mașini Formula 3 este extrem de dificilă. Ai una, poate două șanse de-a lungul cursei. Jos (tatăl șui Verstappen) ne-a spus că totul e în regulă când a văzut că viteza e ok. Max apoi a depășit pe cineva într-un viraj la care nu m-aș fi așteptat în veci.”

Vernooij a știut imediat că are de-a face cu un talent excepțional. De obicei treaba sa este de a explica noilor piloți ceea ce au greșit în urma cursei prin manevra aceea oportunistică care până la urmă i-a costat șase poziții.

Vernooij nu are un răspuns la întrebarea dacă talentul este învățat sau de la mama natură: „Dintr-un punct de vedere evoluționist, este dificil să spui cine este persoana perfectă pentru pilotaj la fel cum este posibil cu un alergător. Conducem mașini de doar 150 de ani. Poate că va fi posibil peste 200 de ani, dacă se întâmplă ca urmașii lui Verstappen să fie și ei rapizi în Formula 1 fără antrenament” spune el râzând.

Nu prea avem studii științifice pe acest subiect. De exemplu, un studiu Italian din 2013 arată că piloții Formula 1 și creierele lor respectiv funcționează mai eficient decât oamenii normali când vine vorba de sarcini vizual-spațiale. În 2017, oameni de știință Olandezi au observat că nu este cine știe ce diferență între un pilot profesional și unul amator în simulator când vine vorba de abilități cognitive și motorii generale.

Vernooij crede că o combinație de factori este răspunsul. „ O mare parte dintre piloți concurează pentru că își permit să facă asta din punct de vedere financiar. Pur și simplu nu le place sau renunță la tot pentru asta. Dar dacă încerci să înveți să jonglezi cinci mingi, ceva similar cu depășirea, trebuie să faci asta. Max a depășit alți piloți de atât de multe ori încât până la urmă totul a devenit instinctual.”

Frits este de acord: „Poți să înveți pe cineva cum să conducă o mașină rapid până la un anumit punct. Pentru cursele adevărate și pentru depășiri pur și simplu trebuie să simți asta. Nu poți arăta cu degetul la un lucru sau la altul. Să menții o mașină pe circuit înseamnă să frânezi să accelerezi și să virezi în același timp. Și totul cu o precizie de sutime de secundă.

„Max în principal este rezultatul ADN-ului său. Acest lucru a crescut sub influența tatălui său. Cu caracteristica mentalitate Verstappen. Dorința incontrolabilă de a câștiga în mod constant. Poți vedea asta în tot ceea ce face.”

Antrenamentul duce la perfecție

Un pilot învață să depășeasă cu adevărat doar dacă o face de multe ori, spune analistul Formula 1 și fostul pilot Jan Lammers. Jocul de a îți ține asul în mânecă, de a amenința și de a alege momentul potrivit pur și simplu necesită timp pentru a fi învățat. Lammers a observat asta mergând la curse de karturi, cu fiul său René (în vârstă de 10 ani), peste tot prin Europa. „Este mult talent pe acele piste. Mai ales când vine vorba de băieții care merg foarte tare pentru tururi rapide. Dar, când ajung într-un grup, uneori au nevoie de cinci tururi pentru a face o depășire. Poți vedea asta în Formula 1.”

Verstappen a avut și el de muncit din greu în a își dezvolat talentul la depășire. Când avea 10 ani, mergea în mod regulat în vacanță în Italia alături de tatăl său pentru a concura în curse de karturi.

„Atunci făceam în jur de 40 de curse de 5 tururi în fiecare zi. În mod intenționat nu mai mult, pentru că în primele cinci tururi se întâmplă mai totul,” spune Verstappen pentru ESPN. „De fiecare dată luam startul dintr-un alt loc. Tatăl meu avea un kart puțin mai rapid și noi trebuia să îl prindem din urmă sau să nu îl lăsăm să ne prindă din urmă. După cursă discutam ce putea merge mai bine. Am învățat mult din experiențele acelea. Acum nu mă prea gândesc la acțiunile mele. ”

Potrivit lui Lammers, Verstappen este atât de bun la depășire pentru că nu are îndoieli. Precum în Brazilia în 2016, unde după ce a plecat de pe 16 în condiții de ploaie, a terminat pe trei. „Ori o face ori nu. Iar când o face nu se îndoiește că va fi ok. Persoana care îl vede în oglindă șite asta. Cel mai probabil se gândesște: Îl las să treacă, altfel probabil va veni după mine la toaletă.”

Este ceva ce Frits a putut vedea încă din Formula 3 în mintea competitorilor lui Verstappen, cu toate că Olandezul a condus pentru doar un singur sezon în acea categorie. „Asta este jumătate din treabă făcută deja când depășești. Când Messi are piciorul pe minge fundașul va reacționa diferit.”

Potrivit lui Emerson Fittipaldi, de două ori campion mondial F1, surpriza este cea mai importantă armă. „Dacă eram în spatele cuiva, așteptam să văd în care viraje mașina mea este mai rapidă. Pentru a nu îi arăta asta, mă apropiam cât puteam de mult de pilotul din față în virajele unde nu aveam de gând să îl depășesc oricum. Așa îl păcăleam.”

Jan Lammers explică faptul că pilotul care atacă poate intra în mintea adversarului în mai multe feluri. „Este la fel ca și pe autostradă. Persoana din față vede doar oglinzile. Cel din spate îl vede în plin. Te poți folosi de asta. Să te asiguri că se tot uită în oglinzi, astfel va avea mai puțin timp pentru a fi atent la circuit și șansele de a face o greșeală cresc.”

Dar cu depășirea și cu apărarea, întotdeauna vrei să ai controlul. Când eu sunt în față și fac spre stângă iar el face spre dreapta, știu: Pot să o fac. Dacă nu răspune, devine neclar. Jocul ăsta a escalat anul trecut între Verstappen și Ricciardo în Azerbaijan (un accident în urma căruia ambii piloți Red Bull au fost forțați să se retragă). Și-au ignorat păcălelile între ei pentru prea mult timp.”

Lammers insistă că maeștrii depășirilor realizează și când trebuie să fie depășiți. „ De exemplu dacă persoana din spatele lor este mai rapidă. Se pot folosi de asta, urmărind ritmul celeilalte persoane pentru a ajunge la următorul grup. Cei mai buni știu când să lupte.”

Photocredit: Twitter

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.