Heroes of Le Mans – Aston Martin AMR1

1959 a fost cu siguranţă anul de glorie al celor de la Aston Martin, victorie la Le Mans cu modelul DBR1 condus de Carroll Shelby şi Roy Salvadori plus titlul de campioni în World Sportscar Championship. Pentru un constructor mic precum Aston aceste realizări erau de excepţie, din păcate însă aveau să rămână şi singurele întrucât britanicii s-au retras încet, încet din lumea sportului cu motor. În 1967 numele Aston Martin îşi făcea din nou apariţia la Le Mans prin intermediul unui motor V8 montat pe modele Lola T70.

Performanţele motorului s-au dovedit a fi dezastroase la fel ca şi fiabilitatea acestuia, T70 mergând mai departe cu motorizările Chevrolet V8. Modele de stradă ale englezilor modificate pentru curse aveau să participe din nou la Le Mans în a doua jumătate a anilor ’70 rulate de echipe private, din nou cu rezultate modeste. Nou introdusa Group C din 1982 putea reprezenta o nouă oportunitate pentru aceştia de a reveni pe prima scenă a anduranţei, aşa s-a şi întâmplat defapt iar în 1986 s-au pus bazele unui nou proiect pentru mondialul de anduranţă şi Le Mans.

Reeves Callaway şi compania sa au primit sarcina de a dezvolta un nou V8 pentru viitorul AMR1 în timp ce construcţia prototipului a fost lăsată în sarcina celor de la Ecurie Ecosse, nimeni alţii decât dublii câştigători de la Le Mans din 1956 şi 1957 cu faimoasele modele Jaguar D-Type. Un an mai târziu Ford achiziţiona 75% din acţiunile Aston Martin însă proiectul AMR1 a continuat pentru ca în Noiembrie 1988 maşina să fie gata. 1989 urma să fie sezonul de debut la exact 30 de ani distanţă de cel mai bun an din istoria lor.

Şasiul prototipului era construit din materiale precum fibra de carbon, kevlar şi aluminiu cu suspensie de tip double-wishbone pe toate roţile. Motorul V8 în prima sa configuraţie avea 5.3 litri şi o putere aproximativă de 570 de cai, mai apoi fiind-ui mărită capacitatea cilindrică la 6.0 litri puterea crescând exponenţial la 680/700 de cai putere. Ca ultim detaliu, o cutie de viteze în cinci trepte a fost montată iar noul AMR1 era gata să se i-a la trântă cu giganţii.

Din nefericire testele nu au decurs chiar aşa de bine iar primul şasiu a fost grav avariat în urma unui accident ducând totodată la ratarea primei curse din sezon. Încă două modele au fost construite, AMR1/02 şi AMR1/03, ambele fiind înscrise pentru cele 24 de orede la Le Mnas. Urma marele eveniment, cursă unde Aston Martin dădea piept cu oponenţi redutabili precum Porsche 962C, Sauber-Mercedes C9 şi Jaguar XJR-9LM (maşina câştigătoare cu un an în urmă). De menţionat că modelele AMR1 purtau o bandă de culoare neagră pe aripa stânga-faţă în semn de doliu după moartea lui John Wyre, fostul lor şef de echipă şi omul răspunzător pentru seccesele din 1959, din luna Aprilie a acelui an.

Le Mans fiind un circuit foarte rapid, performanţele îşi spun cuvântul aici, iar pentru Aston Martin ele erau la un nivel foarte scăzut în comparaţie cu rivalii. Cele două echipaje AMR1 s-au calificat pe locurile 32 şi 40 urmând să aibe parte de o cursă dură din toate punctele de vedere. Evident că nimeni nu se aştepta la un rezultat măreţ încă din primul an, la final cel mai bine plasat AMR1 a terminat la marginea top-ului 10, mai exact pe poziţia a unsprezecea.

Un al patrulea şasiu a fost construit şi rulat la Brands Hatch unde a reuşit un nesperat loc patru, acesta fiind şi cel mai bun rezultat din cariera lui AMR1. În fine, o a cincea maşină se înscria pentru ultima etapă din Mexic unde nu reuşea să urce mai sus de locul şapte. În acel an Ford reuşea să-i achiziţioneze şi pe cei de la Jaguar iar acum trebuiau să se hotărască cu, care program vor merge mai departe. Cum am menţionat mai sus, Jaguar câştigase deja Le Mans în 1988 şi aveau o maşină bine pusă la punct iar aceste aspecte le-au uşurat mult noilor proprietari luarea unei decizii.

Din păcate pentru Aston Martin programul AMR era închis deşi două noi modele, AMR2 şi AMR3, erau deja în plan mai mult s-au mai puţin. Aston Martin urma să revină la clasa regină din anduranţă după anii 2000 într-un nou parteneriat cu Lola. Pentru noi fanii, este păcat că proiectul AMR nu a mers mai departe pentru că nu vom ştii niciodată ce surprize i-ar fi putut rezerva viitorul!

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.