GP24 Inside: Daniel Onoriu, o poveste de o viață, Part 3

O altă parte a povestei despre Daniel Onoriu, la fel de fascinantă ca și cele două prezentate de GP24 în primele ediții, un pilot de succes vorbește despre anul 2017.
Suferisem atât de mult în accidentele pe motocicleta încât le uram dar îmi și era frică de ele și m-am apucat de curse auto, mi-am cumpărat un Mitsubishi Evo 6 de Raliu și încă un Evo 6 de antrenament. Înainte de a începe Campionatele Naționale de Raliu și Viteza în Coastă știam că doar cu mult antrenament pot să merg tare.
Cum în anii aceeia nu exista nici un circuit făceam orice ca să învăț alt stil de a merge tare. Eu eram obișnuit să merg tare printre mașini, adică pe stradă. Nu știam ce înseamna mersul de-a latu sau derapaj controlat pentru că eu am făcut karting iar în acest sport nu se merge de-a latul deloc iar eu până în acel moment nu încercasem niciodată acel stil de pilotaj. Am găsit câteva drumuri de țară pe lângă București și mă duceam destul de des să mă dau cu mașina. În aceeași perioadă mi-am si găsit copilot și împreună cu el am decis să mergem la școala de pilotaj undeva la mare. Acolo am dat de unul din cei mai mari piloți ai României, i-am plătit cursul și am început teoria, după numai o oră mi-am luat inima în dinți și chiar dacă îmi era rușine i-am spus că nu-mi place deloc teoria și aș vrea să facem practică.

Ne-am urcat într un Evo 9 pe care îl avea pentru cursuri, îmi era frică în dreapta foarte  tare dar în același timp eram și curios cum și ce face un pilot (Campion Național de Raliuri de 8 ori) de talia lui pe macadam.
Mergea numai de-a latu și controla mașina extrem de frumos. S-a oprit, m-a pus pe mine la volan iar el s-a urcat în dreapta să vadă cum mă descurc. După câteva zeci de ture am făcut pauza, am tot schimbat volanul și eu și el iar spre sfârșit după ce mă acomodasem îmi spunea că într-unul din viraje greșesc, eu simțeam că așa trebuie iar profesorul meu mi-a propus să facem concurs între noi 2 să vedem care varianta e mai bună. Mi-am zis woow, eu să fac întrecere cu Ditamai pilotul?
S-a dat startul, lângă noi se afla copilotul meu. Primul cronometrat a fost Profesorul meu, m-am urcat și eu la volan și dă-ii tare, contra cronometru. Se termina turele, mă dau jos din mașină și îl văd pe copilot cum vine spre mine și mă strânge în brate cu lacrimi în ochi de fericite. Ai mers mai tare ca el, sunt mândru de tine

Doamne, eram atât de rușinat dar în același timp atât de mândru de mine încât simțeam că mă copleșesc de emoții..Am plecat din Constanța cu, confirmarea că știu ce fac la volan și eram fericit.
Vine prima etapă, Poiana Brașov, termin pe locul 4, îl vânam pe un pilot foarte experimentat din București care atunci terminase pe locul 3 dar din păcate nu am reușit să-l întrec. După concurs chiar a venit la mine și mi-a făcut o glumiță în care îmi spunea că dacă îl bat din prima nu se mai întoarce în București ?

Etapa a doua s-a derulat la Câmpulung Muscel, mă duc eu cu câteva zile înainte, mă antrenez câteva zile aproape non stop și surpriză ?Câștig etapa, câștig prima etapă din viața mea în Campionatul Național de Coasta în clasamentul general la doar a doua mea cursă din carieră ? Nu știu dacă cineva înțelege ce-a fost atunci în sufletul meu, ce fel de emoții, câți prieteni m-au sunat și cât am plâns de fericire pentru că nu-mi venea să cred că eu, un om care cu un an de zile in urma eram in coma la spital aproape mort iar după scurt timp câștigam etapa în clasamentul general în cel mai puternic,Campionat din România.Urma dubla de la Pârâul Rece din Brașov, acolo la fel, m-am dus cu câteva zile înainte și m-am antrenat din nou, câștig din nou în clasamentul General în ambele manșe, și Sâmbăta și Duminica.Trăiam un vis, nu-mi venea să cred, a fost atât de frumos și mă simțeam atât de bine.
Mașina mea de curse era o mașină de raliu, în anul acela mașinile de raliu de la grupa H aveau restrictor de 38, era o mașină slăbuța și nu cred că avea mai mult de 400 cp sau nici măcar atât din cauza acelui restrictor, rezultatele mele bune parcă mă obligau s–mi fac un motor tare, plătesc o
grămada de bani, trimit motorul în Franța, stă acolo vreo 10 zile și îl primesc acasă. După aprox 10000 euro cheltuiți motorul nu a vrut să pornească, împreuna cu mecanicii mei, încropim o variantă doar de-a ajunge la start și a câștiga orice poziție și plecam la curse, cred că la Rânca, nu mai țin minte exact, acolo abandonez, cel care era după mine în clasament câștiga iar eu am plecat acasă cu 0 puncte.

Nu mai țin minte ce s-a întâmplat în restul (pentru ca au trecut atâția ani) etapelor dar la sfârșit de sezon terminam in campionat pe locul 2.
Vice Campion Național în Clasamentul General 2007 chiar în anul de debut! ??
2008 aveam deja un an, aveam experientă sezonul 2007 și îmi era mult mai ușor pe orice traseu. Câștig prima etapă care s-a desfășurat la Câmpulung, schimb mecanicii între timp și se alege praful și de sezon și de bani și de mașină. Dar termin în clasamentul general pe locul 3,cu 3 victorii, prima etapă și ultimele două de la Pârâul Rece. Despre etapa de la Pârâul Rece ar trebui să scriu foarte mult dar o să vă spun doar atât: a fost o etapă unde am pilotat extrem de tare și l-am bătut cel care a terminat pe locul 2 cu 4 secunde
2009, prima etapă s-a desfășurat la Râșnov, la start se anunța un pilot tare cu o mașină de curse extrem de tare, Osella BMW de 3 l. Am pilotat atunci extrem de tare, știam că dacă vreau să bat Osella trebuie sa pilotez ca un nebun,și asta am făcut. Fericire, emoții, trăiri, adrenalină și tot ce trebuie după victoria aceea.

Ajung acasă, mă sună mecanicul meu și mă cheamă la garaj să-mi arate ceva, mă duc, mă pune să mă uit la roți și văd că slickurile de pe față erau atât de uzate încât se vedeau sârmele și îmi spune, nu ți-am spus de sârme pentru că, dacă iți spuneam mergeai cu frică și nu mai câștigai.
În sezonul 2009, obțin multe victorii iar înainte de ultimele două etape eram deja Campion Național în Clasamentul General.
A fost un sezon extrem de tare, multe mașini puternice la start, piloti renumiți cu mare experientă
Ultimele două etape se desfășurau la Teliu, lângă Brașov, înainte de etapele finale m-a cautat un sponsor care mi-a spus că vrea să-si facă imagine cu cel de pe locul 1. Mi-a propus pentru 2009 să îmi se vopsească mașina și mi-a dat o sumă destul de mică dar eram fericit pentru că după titlu de Campion m-a căutat o firmă care vroia să se promoveze alături de mine pentru sezonul 2010.
În 2010, semnez un contract de sponsorizare cu un patron al unui restaurant pentru o sumă mică care era suficientă doar pentru o etapa, nu pentru un sezon întreg, sponsorul de la ultima etapă din 2009 renunțase la proiectul cu mine, chiar dacă în etapa din 2009 am făcut ce nu a mai făcut nici un pilot până atunci, și anume am adus vedete TV la start, au fost zeci de articole în ziare și zeci de minute la știrile Antenei 1 si live uri în direct la știrile Antenei 1. A fost o dezamăgire atât de mare încât mi se luase de curse pentru că eu care dominasem Campionatul în 2009 aveam sponsori de câteva mii de euro iar cel pe care l-am bătut la fiecare etapă era sponsorizat cu sute de mii de euro.

Nu știu dacă cineva înțelege așa cum trebuie dezamăgirea mea de atunci, să mergi pentru locul 1, să obții locul 1, să apari la TV mai mult decât oricine dar piesele, deplasările și toate cheltuielile le suportam doar eu. Cred că în 2010 am terminat pe locul 3
În 2011 am terminat pe locul 2 la grupa H. Din nou nu mai țin minte exact anii dar țin minte că am spart vreo 3 motoare care au costat foarte mult și am decis să mă las de curse.În 2014 am mai participat la două etape, pe prima am câștigat-o după aproape 2 ani de pauză iar pe a doua cu mașina defectă am terminat pe locul 3 dar una din manșe câștigasem la grupa mea.
În 2015, revin la moto, mi-am cumpărat un BMW s1000rr uzat cu care am câștigat titlul de Campion la grupa mea
În 2016 mi-am luat un BMW s1000rr nou, am avut o etapa foarte buni in Grecia dar la următoarea etapă care s-a derulat pe Circuitul MotorPark am căzut, la acea căzătură am avut ghinionul să mi se desprindă una din mânuși și m-am ales cu toată palma stânga operată, o tijă, un deget aproape explodat și 3 operații.
Am scris mult, ar trebui să scriu și mai mult dar în mare cam asta a fost cariera mea în Karting, Raliu, Viteza În Coastă și Motociclism Viteză.Nu știu dacă o să mai revin vreodată, o parte din mine își dorește dar cealaltă parte îmi spune că e suficient.

Zilele trecute am văzut un film pe Netflix cu un copil care a făcut Karting, mi-am adus aminte de copilăria mea, care a fost plină de curse și dacă tot stăm în casă de când cu acest virus mi-am spus că trebuie să-mi scriu povestea mea în legătură cu ceea ce am făcut eu în motorsport. Stați în casă până se găsește o vindecare pentru virus și sper să treacă cât mai repede și să revenim la ceea ce facem noi în mod normal
Doamne ajută! ?❤️?

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.