GP24 Inside: Daniel Onoriu, o poveste de o viață, Part 2

Poveste mea!
În 2001 m-am lăsat de karting, câștigasem 4 titluri de vice campion național, nu am reușit niciodată să câștig vreun titlu de Campion Național pentru că eu mergeam la curse cu Sandu al meu. Un prieten din copilărie care m-a ajutat așa cum știa, dar nu era tot ce trebuie pentru nivel de locul 1.
Eu eram un băiat talentat pe pista dar nu știam de nici un fel să-mi setez kartul și nu am știut niciodată să o fac. Alți copii veneau la curse cu părintii lor, unii din ei erau mecanici iar eu eram singur, cu Sandicu al meu.

Problema banilor, aveam ceva bani de la tata dar daca eram singur, el nu știa că mai trebuie un piston, poate un set de gume in plus, o ramă noua sau alt motor nou, eu mergeam la curse din instinct fără să știu nimic despre ceea ce trebuia făcut unui kart pentru a merge tare iar din acest motiv am terminat doar pe locul 2. (Când m-am făcut mare și m-am apucat de raliuri cu material egal l-am bătut in toate etapele din campionatul național pe cel care mă bătea la karting dar asta e alta poveste) Așa cum am mai spus și în prima parte, campionatul național de karting se desfășura pe o singură pista, cea de la Tg Secuiesc. Erau atât de multe gropi pe traseu sau plombe care astupau gropile încât mi-am stricat coloana. (Si acum, in ziua de azi când calc pe gresie rece si nu port papuci am niște dureri foarte mari. Anul trecut spre exemplu am rămas blocat si nu mă mai puteam mișca vreo doua luni, am ajuns in Turcia la o clinică unde am reușit sa fac un RMN (in România nu m putut sa fac RMN pentru ca si acum am o tija in mana dreapta iar medicii de aici nu mi dau voie) iar când m-am întors in București m am dus la clinica unde mi au făcut doua injecții in coloana si câteva zile de terapie cu tot felul de masaje, electro etc….)
În 2004 m-am apucat de moto, si m-am înscris direct la SBK 1000 cc. Motocicletele erau și sunt și acum extrem de tari, am concurat in 2004 cu un kawasaki zx10r, o motocicleta nouă care se strica mai mereu, ba ambreiajul, ba se fisura cadrul, o motocicleta puternică nouă dar extrem de stricăcioasa. Am terminat sezonul pe locul 4 sau 5, nu eram mulțumit deloc de rezultatele mele dar din păcate in anii aceeia nu aveam piste și ne dădeam doar câteva sesiuni a câte 20/30 min pe aeroporturi și nu aveam cum să mă antrenez mai mult (Arad, Tg Mureș, Caransebeș)
În 2005 mi-am cumpărat un Suzuki gsx r k5 de 1000cc preparat de LKM. în 2005 aveam cea mai tare motocicletă din România, am zis că e anul în care nu trebuie să-mi lipsească nimic și am băgat bani ca nebunul în cel Suzuki.

Din păcate, în acel an la prima etapă care s-a desfășurat pe aeroportul din Arad, la primul meu antrenament din ziua de Sâmbăta am căzut, după căzătura aceea am ajuns la spitalul din Arad în ambulanța iar medicii de acolo mi-au dat un algocalmin spunându-mi că am clavicula fisurată, am plecat din spital bombănind ui pe medici pentru că eu aveam dureri cumplite iar ei mă mințeau că am clavicula fisurată. Din Arad am ajuns în Timișoara unde de acolo m-am urcat în primul avion si direct la spitalul de urgenta Floreasca am ajuns. Acolo, mi s-a făcut radiografie și pe loc mi-au spus că am clavicula ruptă si trebuie să mă bage în operație. Am acceptat, nu o să uit niciodată câtă durere aveam și am ajuns pe masa de operație, nu știu cum dar numai eu puteam să am asemenea ghinion pentru că în timp ce eram pe masa de operație, înainte sa-mi facă anestezia s-a stricat masa de operație, chiar partea care îmi ținea capul, având clavicula rupta mă chinuiam foarte tare să-mi țin capul pe masa de operație, stresat și terorizat că urmează să mă taie mi-am smuls toate ventuzele și am plecat din sala de operații.
Până la urmă, după câteva ore un medic m-a convins să mă întorc în sala de operații iar operația a fost reușita. M-am trezit, totul era perfect, zilele următoare mă duceam la control iar medicul care m a operat mi a interzis sa ma mai urc pe motocicleta 8 sau 10 luni. Am zis ok domnule doctor, așa o să fac.

Trece prima săptămâna, stau eu cuminte în casă și văd pe net că urma etapa a doua a Campionatului Național de Motociclism Viteza. Pentru că eram un nebun care iubea prea mult cursele nu am ascultat de nimeni și m-am dus la Tg Mureș să mă dau la curse, eram prudent, nu am forțat deloc pentru că îmi era frică să nu cad dar pentru că în anii aceeia concuram în aeroporturi are se desfășurau pe dale de beton pline de gauri și denivelări mi-am stricat mai tare clavicula, după ce s-a terminat concursul am simțit din nou dureri in clavicula. Ajung in București, fac din nou radiografie iar medicul care m-a operat prima dată și care mi-a pus o agrafă în claviculă mi a-spus că de data asta clavicula mea e ruptă în mai multe locuri și m-am ales la a doua operație cu 7 șuruburi și 7 plăcute în claviculă. În loc să stau eu cuminte așa cum mi-a spus medicul și să am o cicatrice de 3/4 cm m-am ales la a doua operație cu o cicatrice de peste 10 cm.
Urma sezonul 2006, din păcate, eu nu am fost doar pilot de curse, mie îmi plăcea viteza și mergeam extrem de tare și pe străzi și cu mașina dar și cu motocicleta aveam acel Suzuki, aveam și câteva mașini de stradă cu multi căluți și făceam întreceri pe străzi de fiecare dată când aveam ocazia, adică in fiecare seara.

În aprilie 2006, un șofer care nu mi-a acordat prioritate mi-a ieșit în față și am intrat în el, nu îmi aduc aminte nimic din acea seară iar în urma impactului am stat în coma 9 zile. Am avut peste 20 de operații și aproape tot corpul a avut de suferit.
Nu vă mai spun câte am pățit în spital, cați bani sau cheltuit și cât de rablagit am ieșit din spital.
În video de mai jos aveți un filmuleț și o să vedeți cum arătam după operație în comă.
IÎ mulțumesc bunului Dumnezeu că a avut grijă de mine, pentru cât de tare m-am lovit vă spun sincer că trăiesc doar datorită lui.
NU recomand nimănui să meargă tare pe stradă, eu mergeam foarte tare și aveam control pe motocicleta dar oricât de bun ai fi strada te ucide.
Am terminat cu partea a doua, am scris suficient pentru azi, o să continui în zilele următoare și o să vă spun așa cum știu eu experienta mea în Campionatul Național de Raliu și Campionatul Național Viteză în Coastă unde am și acum câteva recorduri și am câștigat Titlul de Campion Național.

Video din spital unde eram în comă:
https://youtu.be/RYJ9OY1N1nI

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.