Ghidul echipelor actuale din F1: Alpine (Renault)

🔊 Ascultați acest Articol

Alpine se află la al 3-lea sezon în clasa regină a motorsportului. Însă rădăcinile sale sunt mult mai adânci, în istoria acestei discipline. Odată cu relansarea brandului Alpine, în 2017, gigantul francez a hotărât să promoveze această marcă, prin redenumirea echipei de GP. Astfel, în ultimele 2 sezoane de când s-a adoptat această decizie, Alpine nu a strălucit în materie de performanță. Victoria lui Ocon din Ungaria și podiumul lui Alonso din Qatar (ambele în 2021), au reprezentat cele mai bune rezultate obținute de constructorul francez, în actuala configurație. Din fericire, pentru fani și pentru istoria F1, Renault a însemnat mult mai mult de atât. Ne vom axa în acest articol, pe istoricul și statistica companiei din hexagon.

 Renault are origini în motorsport, încă de la începutul secolului XX. Se consideră că a câștigat, prin pilotul maghiar Ferenc Szisz, primul GP în adevăratul sens al cuvântului, desfășurat pe teren propriu (desfășurat în Franța) în 1906. Au fost necesari încă aproximativ 70 de ani, pentru a face performanță în F1. 

 Gigantul francez este responsabil pentru introducerea motorului turbo, în „Marele Circ”. Debutul acestuia și implicit, al companiei, a avut loc în 1977 la Silverstone. Cel puțin la început, rezultatele au fost dezamăgitoare, datorită fiabilității precare, Renault s-a ales cu apelativul sau porecla de „Ceainicul Galben”. După 2 sezoane de rodaj, avea să urmeze prima victorie, tot acasă, la fel ca în 1906.

 MP Al Franței desfășurat la Dijon, avea să rămână în istorie datorită duelului dintre Gilles Villeneuve și Rene Arnoux, pentru poziția secundă. Cursa avea să fie câștigată de JP. Jabouille (decedat recent), coechipierul lui Arnoux și totodată pilotul celor de la Renault.

 Prin acest succes, echipa a fost pusă pe harta F1. În prima perioada petrecută în această competiție (până în 1985), Renault a ratat de 2 ori, titlul la piloți (în 1982 și1983), prin Alain Prost. De fiecare dată, politica companiei s-a dovedit greșită. Prost avea să fie scos țapul ispășitor pentru ratarea obiectivelor (deși Renault a întrerupt dezvoltarea monopostului în timpul sezonului, pe motive de performanță).

 După plecarea „vinovatului” la McLaren, echipa avea să intre într-un con de umbră. După retragerea din 1985, Renault avea să ofere motoare pentru încă un sezon (1986), celor de la Lotus și Tyrrell. Victoriile lui Senna de la Jarama și Detroit aveau să pună capăt primului stint al mărcii Renault în F1.

 Perioada a 2-a (și cea mai bună din punct de vedere statistic), avea să vină în calitate de motorist. Din 1989 și până în 1997, Renault a oferit motoare unor echipe precum Williams, Benetton sau Ligier. Evident, succesul avea să vină alături de Frank Williams. Combinația Williams-Renault este identificată în mod automat cu succesul din anii 90 (6 titluri la constructori, 5 la piloți), dar și cu moartea lui Ayrton Senna, survenită la Imola în 1994.

 Piloți precum Nigel Mansell, Alain Prost sau Damon Hill, au fost beneficiarii acestui parteneriat. Însă, Renault s-a aflat și în tabăra Benetton (cumpărând chiar echipa, în 2000). Michael Schumacher avea să obțină al 2-lea titlu (și poate cel mai impresionant din punct de vedere al evoluțiilor), într-un monopost Benetton-Renault.  

 Sezonul 1995 este de astfel, unul de referință pentru constructorul francez. 16 victorii (din 17 posibile), au fost obținute de echipe cu motorizare Renault (unicul succes din cariera lui Jean Alesi, cel din Canada, fiind excepția).

 După această perioadă glorioasă (ultimul titlu, obținut în 1997), Renault avea să revină în F1, în calitate de echipă. Din punct de vedere al reușitelor, aceasta este epoca de aur a gigantului din hexagon. Perioada Alonso-Briatore, avea să aducă 2 titluri mondiale, atât la piloți cât și la constructori (2005, 2006).

 Principalii adversari au fost în ordine cronologică, McLaren și Ferrari (Kimi Raikkonen, respectiv Michael Schumacher). Cu puțină șansă, însă meritat, Renault și Fernando Alonso au câștigat ambele bătălii. Odată cu plecarea spaniolului la McLaren (în controversatul sezon 2007), performanțele au scăzut simțitor.

 În 2008, acesta a fost „repatriat”, însă rezultatele nu au mai fost aceleași. Pentru a-și relansa echipa (care rămânea fără sponsori), Briatore (cu susținere lui Pat Symonds) a recurs la acel gest oribil, prin care Nelson Piquet Jr. a fost obligat să producă un accident în cursa inaugurală din Singapore, pentru ca Alonso să beneficieze de o șansă la victorie (Crashgate). Planul a mers perfect, însă brazilianul avea să dezvăluie totul un an mai târziu, după îndepărtarea acestuia de la echipă (în 2004, Jarno Trulli a avut o experiență similară).

La finalul lui 2010 (după un sezon excelent, făcut de Kubica la echipă), Renault a anunțat că își va diminua implicarea în F1. Astfel, a fost  încheiat un parteneriat cu Lotus Cars (compania fondată de Colin Chapman). 

Până la revenirea din 2016, Renault a obținut 2 victorii (ambele cu Raikkonen), în urma acestei înțelegeri. Pentru Lotus-Renault, pe lângă finlandez, au pilot oameni precum Nick Heidfeld, Heikki Kovalanien, Romain Grosjean sau Pastor Maldonado. Exceptând sezoanele 2012 și 2013 (în ambele cazuri a fost obținut locul 4), rezultatele au fost modeste.

Mult mai important, a fost parteneriatul cu RedBull. Această înțelegere, a produs la începutul deceniului trecut, o perioadă de dominație asemănătoare (4 coroane la constructori), cu cea reușită alături de Williams, în anii 90 (ca o mică paranteză, Adrian Newey a fost implicat în ambele proiecte).

Sebastian Vettel a obținut tot 4 titluri (la piloți) intrând în galeria piloților de referință ai acestui sport. De menționat că principalul perdant al acestui parteneriat, a fost chiar pilotul emblemă al celor de la Renault, nimeni altul decât Fernando Alonso (aflat acum la Ferrari).

 Odată cu revenirea din postura de echipă, de acum 7 ani, ambițiile erau foarte mari. Din nou, rezultatele nu au fost pe măsura așteptărilor. Renault a beneficiat de aportul unor piloți buni, cu experiență (cel mai notabil exemplu fiind Daniel Ricciardo), însă asta nu s-a transpus și pe pistă. 

 Începând cu 2021, echipa a fost redenumită sub numele de Alpine (din chestiuni de marketing). Comparativ cu sezoanele precedente, evoluțiile au fost mai convingătoare. Esteban Ocon a câștigat la Hungaroring (și cu aportul lui Alonso), iar spaniolul a obținut un podium la Losail. În 2022, Alpine a câștigat lupta pentru locul 4 la constructori, cu cei de la McLaren. Pe parcursul anului, fiabilitatea a fost călcâiul lui Ahile (mai ales în cazul lui Fernando). De asemenea echipa fost implicată și în acel scandal privitor la piața transferurilor. 

 În urma acestuia, Alpine a suferit consecințele (și în materie de piloți și în ceea ce privește imaginea). Pentru 2023, Pierre Gasly s-a alăturat grupului Renault. La fel ca în trecut, ambițiile sunt mari. Rămâne de văzut dacă ele, se vor ridica la măsura istoriei glorioase a constructorului francez.

     Statistică

• Alpine (2021-2022)

• 44 de curse
• 1 victorie 
• 2 podiumuri 
• 328 de puncte
• echipa nu a obținut nici un pole. Situație identică și în ceea ce privește tururile rapide realizate în cursă
• Linia de piloți pentru sezonul 2023: Pierre Gasly, Esteban Ocon
• Piloți notabili: Fernando Alonso
• Curse notabile: Hungaroring, Qatar (2021)
• Cel mai bun rezultat în clasamentul constructorilor: locul 4 (2022).

• Renault (1977-1985, 2002-2010, 2016-2020)

• 403 curse (400 de starturi)
• 35 de victorii
• 51 de pole-uri
• 31 de tururi rapide în cursă
• 1777 de puncte
• 2 titluri la piloți (2005, 2006)
• 2 titluri la constructori (2005, 2006)
• Piloți notabili: Alain Prost, Rene Arnoux, Jenson Button, Fernando Alonso, Daniel Ricciardo
• Curse memorabile: Franța 1979 (prima victorie), Ungaria 2003, China 2005, Brazilia 2006, Singapore 2008, Japonia 2008 (ultima victorie)

• Renault (echipă & furnizor de motoare) (1977-1986, 1989-1997, 2001-2022)

• 704 curse (701 de starturi)
• 169 de victorii
• 213 pole-uri
• 461 de podiumuri
• 176 de tururi rapide în cursă
• 8074 de puncte
• 12 titluri la constructori (1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 2005, 2006, 2010, 2011, 2012, 2013)
• 11 titluri la piloți (1992, 1993, 1995, 1996, 1997, 2005, 2006, 2010, 2011, 2012, 2013)
• Piloți notabili (Alain Prost, Nivel Mansell, Alain Prost, Ayrton Senna, Damon Hill, Michael Schumacher, Fernando Alonso, Sebastian Vettel, Daniel Ricciardo)
• Curse memorabile (câteva exemple: Franța 1979, Portugalia 1985, Ungaria 1992, Portugalia 1993, San Marino 1994, Belgia / Japonia 1995, China 2005, Brazilia 2006, Abu Dhabi 2010, Brazilia 2012, India 2013).
• Mai multe știri despre Campionatul Mondial de Formula 1 găsiți AICI.

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.