Ayrton Senna – Viața dincolo de limite (1994)

🔊 Ascultați acest Articol

 Anul 1994 era plin de speranță pentru fanii brazilieni, cel puțin din punct de vedere sportiv. Ayrton Senna era așteptat să câștige cel de-al 4-lea titlu mondial, egalând astfel performanța lui Prost, iar Brazilia să câștige cea de-a 4-a cupă mondială, după o pauză de 24 de ani. Doar naționala de fotbal avea să îndeplinească acest deziderat, la mijlocul lui iulie. Din păcate, Senna nu mai era în viață la acel moment. Cursa de la Imola, avea să reprezinte ieșirea din scenă, chiar în timp ce conducea GP-ul, a celui mai mare pilot din istoria competiției.

 La începutul lui 1994 însă, nimeni nu ar fi pus la îndoială, faptul că Ayrton Senna avea să instaureze la Williams o nouă perioadă  glorioasă, de dominație totală, care avea să se întindă pe cel puțin 2 sezoane. În acel an, brazilianul se afla la apogeul carierei sale. Însă epopeea începută la echipa lui Frank Williams, nu avea să fie deloc una roz, chiar dacă atunci, nimeni nu intuia încă asta. 

  Prezentarea monopostului și a liniei de piloți, s-a întâmplat  la Estoril, la sfârșitul lui ianuarie 1994. La această lansare, Frank Williams a declarat: „Avem cu siguranță, cel mai puternic cuplu de piloți și cel mai bun monopost. Dacă nu vom câștiga campionatele, vina nu va fi a noastră, ca echipă. Piloții vor fi răspunzători”. 

 Aceste afirmații erau corecte doar pe jumătate.       Într-adevăr, Ayrton Senna în postura de pilot principal, și Damon Hill ca pilot secund, reprezentau un pachet destul de puternic, capabil să ofere performanță. Însă în F1, întotdeauna, monopostul contează mai mult decât talentul celui care îl conduce.

 Încă din 1993, s-a adus în discuție, interzicerea sistemelor electronice. Înlocuitorul lui Balestre, Max Mosley, suspectat printre altele de simpatii naziste (mai ales prin prisma originii), a vrut să reducă ecartul dintre Williams și concurență. Însuși Senna frustrat de faptul că nu se poate bate pentru titlu, a militat pentru acest lucru, când  se afla la McLaren.

 Singura metodă plauzibilă, prin care se putea realiza acest lucru, erau interzicerea sistemelor electronice. Și în zilele noastre, putem afirma că FW15, a fost cea mai avansată mașină de F1, din punct de vedere tehnologic, din toată istoria acestei discipline. Astfel, pentru sezonul 1994, sistemele electronice precum ABS, controlul tracțiunii, suspensia activă sau launch control, au fost interzise odată cu adoptarea noului regulament.

 Adrian Newey, a conceput monopostul pentru noul sezon, raportat la aceste sisteme. Rezultatul a fost o mașină instabilă, cu o manevrabilitate îndoielnică, care nu putea fi adusă la limită de către Senna (ex. Brazilia). Sarcastic, sud-americanul avea să atace din nou FIA, prin declarațiile sale: „Williams a avut o mașină perfectă în 1992 și 1993. Odată ce am ajuns la echipă, ei (FIA), s-au gândit să strice monopostul”. 

 Un alt inconvenient a fost reprezentat și de design. Brazilianul s-a plâns mereu de spațiul foarte îngust din cockpit, care era făcut pentru dimensiunile lui Prost. Astfel, pe parcurs vor fi făcute ceva modificări, pentru a rezolva acest neajuns, măsuri nu neapărat încununate de succes.

 Înainte de startul sezonului, Senna a participat cu noua echipă, la 3 sesiuni de teste (Estoril, Imola, Paul Ricard). Imaginile și filmările din perioada respectivă, îl arată pe Ayrton destul de îngândurat. Rare au fost momentele, în care sud-americanul a fost surprins zâmbind în garajul Williams. Brazilianul nu era mulțumit nici cu atmosfera din cadrul echipei. În mod cert, așteptările lui pentru 1994, erau mult mai mari decât ceea ce îi putea oferi parteneriatul franco-britanic.

  Parcă premonitoriu, la Imola, cu 2 luni înainte de accidentul fatal, a purtat discuții cu reprezentanții circuitului, nefiind mulțumit de asfaltul din virajul Tamburello.  Gerhard Berger la rândul său, protagonistul unui impact urât aici, în 1989, avea să declare ulterior că într-o discuție purtată cu Ayrton, acesta avea să remarce: „Dacă Tamburello nu va fi schimbat, cineva o să moară aici.”

 Startul sezonului, avea să aibă loc acasă la Senna, la Interlagos. Triplul campion mondial, a acordat un interviu lui Murray Walker, înainte de etapă locală. La afirmația comentatorului britanic, care stipula că sud-americanul nu o să aibă concurență în 1994, Senna a răspuns gânditor: „Sper că aveți dreptate. Eu nu sunt așa de sigur. Cred că timpul ne va spune. Însă sunt sigur, că Williams nu o să aibă succesul din 1992 și 1993.”

  Pe lângă problemele deja amintite mai sus, o altă amenințare serioasă la supremația brazilianului, de dată asta pe plan extern, se ridica la orizont: Michael Schumacher și echipa Benneton. Fiind înconjurat de o echipă de profesioniști, mulți dintre ei urmând să îl însoțească la Ferrari în 1996 (ex. Ross Brawn) și cu un șef, în persoana lui Flavio Briatore, capabil de orice pentru a câștiga (având legături în anii 70, cu mafia italiană), germanul era un bun pretendent pentru titlu.

 La ultima sa vizită pe Interlagos, Senna a obținut pole-ul, spre bucuria fanilor din tribune. Cu un 1.15.962, Senna s-a calificat cu o secundă și jumătate în fața lui Hill. Schumacher era totuși la doar 3 zecimi în spate. Sesiunea de calificări de sâmbătă, a fost afectată de ploaie, astfel că timpii pe grila de start au fost cei obținuți în ziua de vineri.

 Cu un start bun, monopostul Williams cu nr. 2, a preluat conducerea. Schumacher a plecat slab, fiind depășit de Alesi în primul viraj. Michael și-a recâștigat rapid poziția în Juncao, la finalul turului 2. Până la primul pitstop din turul 21, Senna și Schumacher au rulat în tandem. La standuri, Benneton s-a mișcat surprinzător de bine, cu 2s mai rapid decât echipa lui Senna (în epocă, Williams era renumită totuși pentru pitstopuri lente).

  Odată instalat în prima poziție conaționalul lui Stefan Bellof, a început să se distanțeze cu pași mici dar siguri de Senna, fără a părea că forțează limitele monopostului prea mult. Cu toate că mergea la limită, uneori și dincolo de ea, având și un avantaj în privința motorului Renault, comparativ cu cel Ford, Ayrton nu putea să se apropie.

 Până la a doua serie de opriri la boxe, un accident serios, cu consecințe aproape dramatice, a avut loc. Într-un meleu format din cauza lui Eddie Irvine (care se reconciliase cel puțin formal cu Senna, în testele de la Estoril, după altercația din Japonia), monopostul lui Jos Verstappen a fost proiectat cu roata dreapta spate, în casca lui Martin Brundle. Surprinzător, britanicul, noul pilot al echipei McLaren, a scăpat nevătămat. 

 Înainte de etapă braziliană, datorită schimbărilor de regulament, Senna anticipase un sezon dificil cu numeroase incidente: „Va fi un sezon cu multe accidente. Vom fi norocoși dacă nu o să se întâmple nimic serios.” 

 După a doua trecere pe la standuri, distanța dintre primii 2, era undeva la 8 secunde. Ayrton trăgând la maxim de mașină, a reușit să ajungă la o distanță un pic mai mare  de 5 secunde, cu 16 tururi înainte de final. În acest proces, i-a administrat un tur lui Damon Hill. Eforturile sale, aveau să se sfârșească însă în Juncao, în urma unei greșeli de pilotaj (se speculează că la trecerea pe acolo, ar fi folosit treapta a 2-a, în loc de a 3-a). 

 Odată cu abandonul său, publicul a început să părăsească în masă, tribunele. Schumacher, a câștigat astfel la un tur față de locul 2 (o distanță incredibilă având în vedere ecartul de performanță dintre mașini), prima cursă a sezonului. Podiumul fiind completat de Jean Alesi.

După o pauză de 3 săptămâni, urma MP al Pacificului, desfășurat în Japonia, la Aida. Singurul pilot din competiție, care mai rulase aici, era debutantul austriac Roland Ratzenberger, în perioada petrecută în țara soarelui-răsare. 

 După o sesiune de calificări în care Senna a întins la maxim limitele lui FW16, acesta a obținut pole-ul. Turul în care a obținut prima poziție pentru cursa de duminică, a fost extrem de spectaculos. Brazilianul fiind aproape să piardă controlul în ultimul viraj. Tot în sesiunile de calificări, Senna și cu Hill au avut parte de  răsuciri în același loc, într-o manieră aproape identică (ulterior acel viraj a fost redenumit Williams).

 Sud-americanul nu a putut să își explice acest incident: „totul era normal, mașina mergea bine și dintr-o dată am pierdut controlul”. Nou său rival, Schumacher a obținut poziția secundă la o distanță infimă de 2 zecimi. Cursă a fost foarte scurtă din păcate, pentru braziliam. În urma unui start slab, a fost lovit la intrarea în primul viraj de către fostul său coechipier, finlandezul Mika Häkkinen. 

 Ulterior monopostul brazilianului aflat în zona cu pietriș a fost lovit și de Nicola Larini, înlocuitorul lui Alesi, care suferise un accident urât într-o sesiune de teste la Mugello. Contrar poate așteptărilor, sud-americanul nu s-a dus direct la standul echipei sale.

Așezat pe un zid de beton, de pe zona liniei de start-sosire, Ayrton a început să urmărească monopostul Benneton al lui Michael Schumacher. Motivul din spatele acestei acțiuni? Ayrton credea că Schumacher folosește sisteme interzise de regulament (mai ales controlul tracțiunii).

  La Aida, mai multe echipe au fost suspectate că fac același lucru, printre care Ferrari și McLaren. Larini chiar ar fi confirmat acest lucru, într-o declarație pentru presa italiană. Ulterior, el avea să nege acea convorbire cu media din țara de origine. După 10 tururi, în care Senna a ascultat sunetul motorului învingătorului din Brazilia, acesta s-a întors la boxe, convins fiind că Michael trișează.

 O opinie asemănătoare a avut și Peter Collins, patronul fostei sale echipe, Lotus. „M-am dus la boxele Williams și i-am atras atenția lui Senna că din punctul meu de vedere Schumacher folosea controlul tracțiunii. Senna s-a arătat bucuros, de faptul că  am observat aceleași lucruri pe care le văzuse și el. În discuția pe care am purtat-o, s-a arătat încrezător și  mi-a spus că oricum îl va bate pe Schumacher pe pistă, chiar dacă acesta folosește sistemele interzise”. 

  Ulterior, brazilianul a vrut să protesteze, referitor la ilegalitatea monopostului Benneton pilotat de german. Frank Williams, nu a fost de acord cu această tentativă. Mult după 1994, Flavio Briatore avea să spună într-un interviu că „prima mașină, nu a fost la fel cu cea de-a doua”. Și mai recent, unul dintre oamenii care a lucrat la echipă în perioada respectivă, William Toet, a afirmat:

  „În 1994, noi am găsit o metodă care asigura stabilitatea mașinii în viraje. Când Senna a spus că  utilizam controlul tracțiunii, avea dreptate. Însă noi nu am folosit sistemul propriu zis, ci doar un substitut. Astfel că nu am fi putut să le spunem și celorlalți cum am făcut acest lucru, deoarece toată lumea ar fi aflat secretul nostru. Noi am încălcat spiritul legii, nu și litera ei. Iar asta este ceva total diferit.”

 Diferența dintre Schumacher și coechipierii săi, indiferent de nume (Lehto, Verstappen, Herbert), a fost abisală uneori, diferența în medie fiind undeva la 2s pe tur. Lăsând la o parte, talentul ieșit din comun al germanului, modul în care acesta a strălucit atât în regim de calificări cât și în regim de cursă, această diferență nu poate fi justificată doar prin aceste  argumente

 Jos Verstappen, a susținut la rândul lui că monoposturile erau diferite: „În karting, Schumacher nu m-a bătut niciodată. Când am ridicat problema lui Briatore, intrebându-l despre diferența dintre monoposturi, el mi-a spus să nu îl mai întreb niciodată despre acest subiect”. Lăsând la o parte, subiectivitatea olandezului, semnele de întrebare asupra legalității monopostului lui Michael Schumacher rămân prezente și în zilele noastre.

 Una peste alta, după 2 curse, Senna avea 0 puncte, Schumacher 20. Presiunea pentru a obține un rezultat bun, era uriașă pe umerii sud-americanului. Urma cursa a 3-a sezonului, GP-ul din San Marino, desfășurat pe deja clasicul circuit de la Imola, singurul loc unde Senna ratase o calificare pe grila de start pentru cursa de duminică, în 1984.

Luca di Montezemolo susține că triplul campion mondial, ar fi purtat negocieri cu el, pentru semnare unui contract cu Ferrari înainte de cursa de la Imola. Nu se știe exact, când ar fi fost sezonul de debut, la echipa legendarului Enzo. Cu siguranță însă, dacă înțelegerea s-ar fi parafat, Schumacher nu ar mai fi venit la Ferrari în 1996.

Ayrton Senna, și-a arătat mereu atașamentul față de scuderie, dorința lui fiind să își încheie cariera acolo. Precum în zilele noastre, Ferrari nu mai obținuse un titlu la piloți de 15 ani, prin Jody Scheckter. Este dificil de anticipat, dacă parteneriatul cu peninsularii ar fi fost încununat de succes, însă cu siguranță că ar fi dat totul, pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

  Sosit în Italia, încă de joi, Ayrton avea să constate: „Campionatul meu începe la Imola. Vor fi 14 curse, nu 16″. Cu această declarație, avea să înceapă brazilianul weekendul, cu gândul desigur, la a 4-a victorie obținută în GP-ul statului San Marino. În antrenamentele desfășurate înainte sesiunilor oficiale cronometrate, Senna a obținut un timp de 1.21.5s. Vineri, el avea să egaleze acest rezultat, în calificări. Însă „cursa neagră”, era abia la început. 

 Această primă zi, avea să fie marcată de accidentul lui Rubens Barrichello, prietenul și „protejatul”, lui Ayrton, în Variante Bassa. Pe atunci, tânărul pilot Jordan care se afla pe poziția a 2-a în clasamentul piloților cu 7 puncte, a zburat practic cu o viteză în jurul a 230km/h, în bariera de pneuri. În urma impactului, monopostul s-a învârtit de mai multe ori, până la urmă ramând răsturnat.

 Comentatorii Eurosport, Alard Kalff și John Watson au sesizat imediat gravitatea incidentului: „Un impact foarte puternic! Un accident foarte serios!”. Din fericire, prezența de spirit a lui Sid Watkins, a salvat viața compatriotului lui Senna. Ayrton, a fost efectiv dărâmat în urma acestui accident. 

  „Eram la centrul medical, și prima persoană pe care am văzut-o deasupra mea, a fost Ayrton. Avea lacrimi în ochi. Într-un fel cred că a simțit și el accidentul pe care îl suferisem eu”, avea să spună ulterior Barrichello. Din fericire, brazilianul a scăpat nevătămat. Incidentul lui, avea să deschidă seria celor 3 mari accidente, petrecute în acel sfârșit de săptămână. Dintre cei 3, doar el a rămas în viață.

 Pe lângă acest accident, în discuțiile cu David Brown, inginerul său de la Williams, Senna s-a plâns încă o dată, de manevrabilitate și stabilitatea monopostului: „E din ce în ce mai rău. Am parte și de subvirare și de supravirare, aproape în același timp”. Din nou sud-americanul în pofida timpului foarte bun obținut pe pistă, a fost protagonistul unei răsuciri în Tosa.

  Ziua de sâmbătă, avea să aducă doliul pe circuit. După doar 20 de minute, în timp ce comentatorii Eurosport, lăudau siguranța monoposturilor din acele zile, pilotul echipei debutante Simtek, Roland Ratzenberger avea să lovească zidul de beton din virajul Villeneuve (denumit așa după accidentul pe care l-a avut Gilles aici în 1980), cu 319 km/h. Impactul a fost fatal. Ratzenberger a suferit o fractură la baza craniului, pe lângă  gâtul rupt.

  Principalul argument din cauza căruia s-a întâmplat acest accident, ar fi fost niște avarii suferite la aripa față de către Ratzenberger în urma unei ieșiri în decor în șicana Aqua Minerali. Deși pe filmările făcut de amatori, se observă că austriacul a pierdut controlul monopostului și în virajul Tosa. Transmisiunile TV, au arată în detaliu scenele groaznice de după accident (poate cea mai înfiorătoare, fiind aplicarea masajului cardiac lui Ratzenberger, direct pe pistă.

  În acest timp, Senna se afla siderat,  la standuri. „319 km/h? Ceva s-a întâmplat cu mașina”. Ulterior, a părăsit boxa echipei, neputând să urmărească scena resuscitării lui Roland. După ce trupul lipsit de viață a lui Ratzenberger a fost evacuat, Ayrton a ajuns cu o mașină a FIA, luată de pe linia boxelor, la scena accidentului. În urma discuțiilor purtate cu comisarii de traseu și cu Sid Watkins, brazilianul a aflat despre moartea debutantului de la Simtek.

 Sid a reprodus ulterior dialogul dintre el și Senna: „Ayrton, ești triplu campion mondial,  cel mai rapid om din lume. De ce nu renunți? Renunț și eu, și mergem împreună la pescuit.”…. „ I-am spus asta, pentru că obișnuiam să mergem împreună la pescuit. De fiecare dată însă când venea el, apa era tulbure”.

 Replica sud-americanului avea să vină imediat: „Sid, sunt unele lucruri lucruri în viață asupra cărora nu avem control. Trebuie să continui”. Întors la standul Williams, Senna și-a anunțat echipa despre moartea lui Ratzenberger. În urma unei certe cu John Corsmith, reprezentantul FIA, despre utilizarea acelei mașini care l-a transportat la locul accidentului, starea morală a brazilianului, s-a agravat și mai mult.

  La finalul zilei, ajuns la hotel, prietena sa din acel moment, Adriana Galisteu a rememorat: „M-a sunat și plângea în hohote la telefon. Panicată l-am întrebat ce s-a întâmplat. Credeam că încă este afectat după accidentul lui Barrichello. Printre suspine, mi-a spus că situația e îngrozitoare și mi-a povestit despre accidentul austriacului. Mi-a mai zis că are o presimțire rea, că nu vrea să participe  la cursă”.

Duminică, 1 mai 1994. Senna termina sesiunea de warmup în frunte. Într-un tur realizat pentru televiziunea franceză TF1, brazilianul a transmis un mesaj surprinzător: „ Vreau să îi transmit salutări bunului meu prieten, Alain. Mie și celorlalți piloți, ne este dor de tine!”. Francezul s-a arătat încântat în urma primirii acestui mesaj. La finalul vieții lui Senna, relația dintre ei, se îmbunătățise substanțial. 

 După încheierea sesiunii, în garajul echipei Williams, Ayrton a avut un dialog cu un reprezentant al grupului Renault. La întrebarea acestuia, dacă motorul sună prea zgomotos, campionul a răspuns: „sună prea tare, ca să fie zgomotos”. Ulterior, a adăugat: „Sunt mulțumit de direcția de dezvoltare. Putem îmbunătăți multe lucruri, însă nu știu dacă timpul o să ne permită așa ceva”.

 În dimineața aceleași zile, Ayrton Senna alături de alți piloți a decis să reînființeze GPDA (Grand Prix Drivers Association). În comitetul de conducere pe lângă el, se mai aflau și Michael Schumacher sau Gerhard Berger. In prima ședință, s-au discutat anumit aspecte despre îmbunătățirea siguranței (ex. reducerea vitezei la standuri). Următoare întâlnire avea să aibă loc la Monaco, peste 2 săptămâni…

În pauza până la plecare în  cursă, Senna a citit câteva pasaje din Biblie. Sora sa, Viviane, a povestit că ultimele rânduri lecturate de fratele lui au fost: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”

 Înainte de startul cursei, Ayrton Senna a rămas gânditor în monopost, fără să își pună casca și balaclava, așa cum făcea în mod normal. Sud-americanul, părea în acele momente extrem de îngrijorat, fără să scoată măcar un singur cuvânt. „Mă exprim cu inima, nu cu creierul. Prin intermediul ochilor și a gesturilor, încerc să transmit emoții”. Nu știm exact, ce a vrut să transmită atunci. Cert este, că pilotul celor de Williams, nu se comportase vreodată așa, pe grilă.

 Startul a avut loc la ora locală, 14.00. Senna a plecat bine, însă în spatele lui monopostul Benneton pilotat de JJ. Lehto a rămas blocat, fiind lovit din spate de mașina Lotus a lui Pedro Lamy. În urma accidentului, mai mulți spectatori au fost răniți. Mașina de siguranță, a ieșit pe circuit. După 4 tururi, petrecute în spatele ei, ritmul de cursă a fost reluat.

 Primul timp obținut la viteză normală de Senna, a fost 1.24.4. Un rezultat foarte bun, care a fost bătut doar de Schumacher și Hill, până la finalul cursei. La ora 14.17, în virajul Tamburello, istoria a fost rescrisă. Ayrton a lovit zidul de protecție cu 218 km /h, reducând viteza de la aproximativ 305km/h.

Cu toate acestea, un comisar de traseu, a susținut că brazilanul nu a frânat deloc. În urma impactului, cel puțin din punct de vedere oficial, a fost lovit în cap de unul din pneurile monopostului, iar brațul suspensiei, i-a perforat casca, pătrunzând în craniu. Absolut nici o șansă de supraviețuire.

 Pe moment, nimeni nu s-a gândit însă la consecinte tragice. Era al 3-lea abandon al sezonului, din tot atâtea posibile. Șansele la titlu scădeau și mai mult. 0 puncte obținute din 30 posibile. Într-o filmare de la fața locului, făcută de un fan amator, spectatorii italieni s-au bucurat în momentul accidentului, datorită atașamentului lor pentru Ferrari.

 „Dacă se va întâmpla să am vreodată un accident grav, sper că voi muri repede. N-aș putea să trăiesc într-un scaun cu rotile. Sunt o persoană intensă, vreau să trăiesc la capacitate maximă, nu parțial”. Profetic, brazilianul făcuse această declarație în  ianuarie1994.

Datorită lipsei de activitate din cockpit, în curând însă, toată lumea avea să realizeze că situația este gravă. Timbrul vocii lui Murray Walker, a coborât brusc: „Dar Senna, este încă în mașină”. Comentatorul Globo, și bunul său prieten Galvao Bueno, avea să remarce și el: „Senna a lovit zidul rău. Un accident foarte puternic.”.

 Semne dătătoare de speranță, cel puțin pentru spectatori, au apărut în momentul în care, Ayrton și-a mișcat un pic capul înainte, aproape insesizabil. Din păcate, era însă doar un spasm, cauzat de leziunile cerebrale pe care le suferise, în urma impactului extrem pe dur cu zidul de beton.

 Surprinzător de încet, echipa medicală a ajuns la mai bine de 1 minut după accident. În asemenea situații, lucrurile se mișcă în general foarte repede, în termenul a câtorva secunde (ex. accidentul lui Berger din 1989). Și comentarii ESPN, prin vocea lui Derek Daly, au sesizat acest aspect. 

 Imediat ce a ajuns la locul accidentului, Sid Watkins a realizat că sud-americanul nu mai poate fi salvat: „Cand am ajuns la el, pupilele le avea închise. Sânge și materie cerebrală îi ieșeau pe nări. La un moment dat, corpul lui Senna s-a relaxat, și deși nu sunt o persoană religioasă, am simțit că sufletul lui tocmai ne părăsise”. 

 În urma unei neînțelegeri, Erik Comas a ajuns la locul accidentului, plecând de la boxe cu viteză maximă. Astfel s-ar fi putut întâmpla o nouă tragedie, francezul neștiind exact ce se petrecea în Tamburello. În cabina Eurosport, John Watson a descris acest incident, drept „lucrul cel mai ridicol pe care l-am văzut în viața mea”.

După un sfert de oră, de la petrecerea accidentului, trupul lui Senna a fost urcat în elicopter și dus la spitalul Maggiore din Bologna. Locul pe care tocmai îl părăsise, oferea o imagine macabră: totul era plin de sânge, brazilianul pierzând undeva la  4 litri în urma tragediei. 

 Cursă a fost câștigată de Schumacher. Michelle Alboreto, a fost și el protagonistul unui incident în această etapă fatidică, cea mai neagră din istoria F1. Buletinul medical, transmis în timpul cursei, descria gravitatea situației: „Senna se află în comă profundă, cu numeroase leziuni în zona capului”. 

 Anunțul morții clinice, a fost făcut la ora 18.00. Prin lege, el nu putea fi deconectat de la aparate, atât timp cât inima încă îi bătea. La 18.40, acesta a încetat să mai bată. Vestea morții lui, a căzut ca un trăsnet peste toată planeta, nu numai peste țara natală, obturând decesul lui Roland Ratzenberger, survenit cu o zi înainte. Ayrton, a fost singurul campion mondial, în afară de Jochen Rindt, care a murit în timpul unei etape de F1. Ca o coincidență stranie, ambele tragedii s-au întâmplat în Italia.

Trupul său neînsuflețit a fost adus în Brazilia, în data de 4 mai 1994. Înmormântarea a avut loc a doua zi. S-au decretat 3 zile de doliu național de către președintele Itamar Franco, iar brazilianul a fost îngropat cu onorurile unui șef de stat. Se estimează că 2 milioane de oameni au participat la această ceremonie.

Cu excepția lui Michael Schumacher, care nu a venit în Brazilia din cauza „lipsei de siguranță”, Bernie Ecclestone (care a fost împiedicat de familia Senna să vină) și Max Mosley, care a participat în Austria la înmormântarea lui Roland Ratzenberger, toată lumea bună a F1, a participat la eveniment.  Printre ei s-a aflat și Alain Prost, care avea să poarte ulterior și sicriul alături de Gerhard Berger, Emerson Fittipaldi sau nepotul dublului campion mondial brazilian, Christian.

 Rivalul istoric al lui Ayrton Senna, a fost primit bine de către brazilieni, rămânând ulterior câteva zile, alături de familia îndoliată a sud-americanului. Senna este înmormântat în cimitirul Morumbi, din Sao Paulo. Pe placa de mormânt a lui Senna, scrie: Nimic nu mă poate despărți de dragostea lui Dumnezeu. Astfel, se încheia o eră, poate perioada de aur a F1, Ayrton Senna, fiind principalul ei exponent. 

 În prezent, numele său este dus mai departe de „Fundația Senna”, o instituție formată imediat după moartea lui, de către Viviane, care vine în ajutorul copiilor și a persoanelor defavorizate. Chiar ilustrul ei frate, avea să declare în martie 1994: „Nu putem trăi înconjurați de sărăcie. Nu putem trăi izolați, pe o insulă. Respirăm cu toții același aer”. 

 În ultima parte a acestui articol amplu, voi încerca să analizez cauzele care ar fi provocat acest accident, urmând totodată să fac și un mic exercițiu de imaginație, alături de colegii mei de la GP24: cum se vede accidentul lui Senna, după 28 de ani și cum ar fi arătat astăzi Formula 1, cu el în viață?….

• Mai multe știri despre Campionatului de Formula 1 găsiți AICI.

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.