Latest Posts

Anul 1950-Un nou inceput (I)

Vizualizări: 26645

Acest articol are rolul de a crea o paralelă între prima ediție a Formulei 1 (1950) și vremurile actuale. Realizat în urmă cu aproape 5 luni, textul de mai jos a fost scris după o vastă documentare din multiple surse. Partea 1/2

13 mai 1950. Chiar dacă prima ediție a campionatului mondial s-a disputat în 1946, data oficiala a Formulei 1 rămâne cea menționata mai sus. Chiar dacă Jean-Pierre Wimille a deschis seria campionilor postbelici, ne vom concentra pe primul an oficial al Formulei 1. După perioada interbelică în care i-am cunoscut pe Bernd Rosenmeyer, Nuvolari, Varzi, Caracciola a venit intunericul, declinul, foamea, moartea, într-o expresie „Al Doilea Razboi Mondial”.

După data menționată mai sus au început să se țină iar mari premii, dar siguranța a rămas destul de covârșitoare până la Imola 1994. Cursele i-au trecut la sacru pe piloți buni, foarte buni, legende, mai are rost să-i amintim pe Alberto Ascari, Peter Collins, Mike Hawthorn, Jochen Rindt, Jim Clark, Gilles Villeneuve, Elio de Angelis, Ronnie Peterson…Ayrton Senna? Alți piloți și-au încheiat carierele după un accident masiv (Stirling Moss, Didier Pironi, Helmut Marko), iar o lungă listă a suferit operații și chinuri după o cursă de F1, dar și-au revenit și au concurat în continuare (Fangio, Stewart, Lauda, Schumacher). Sunt nume mari, dar panteonul nemuritorilor continuă să adune nume de la an la an. Vorbim acum despre Max Verstappen, Charles Lecrerc, dar cine au fost primii? Cum Max și Charles castigă curse, la fel au câștigat și Farina, Fangio, Ascari. Vorbim despre Ferrari, Mercedes, Red Bull, haideti să ne gandim și la Alfa Romeo, Maserati.

În primii ani ai Formulei 1 doar câteva curse aveau statut de mare premiu, dar piloții participau la numeroase mari premii pentru bani și faima (mai ales). Vârstele piloților erau destul de înaintate, media fiind de peste 40 de ani. Cum am menționat și mai sus, siguranta era aproape 0, astfel încât piloții purtau în cockpit niște căști rudimentare, cu o vizieră foarte subțire. Problemele de fiabilitate erau la ordinul minutelor, cursa fiind terminata de mai puțin de jumătate dintre piloți (5-6 chiar în unele curse). Ca parte tehnică, elementul esențial era reprezentat de puterea motorului (mult spus PU), aerodinamica fiind o parte a fizicii pur teoretică, puțin pusă în practică.

Note de regulament
În primul sezon al Formulei 1, regulamentul tehnic era destul de simplu. Monoposturile puteau fi echipate ori cu un motor de 1.5l supercharged (supraalimentat) ori unul de 4.5l unsupercharged (aspirat). Ca sistem de acordare a punctelor, acestea se dădeau doar piloților clasați în top 5 după schemă 8-6-4-3-2 cu un punct suplimentar pentru cel mai rapid tur din cursă. Locul unde se aflau cadranele care semnalizau pozițiile de start difereau de la un circuit la altul. La unele GP prima linie era formată din 4 mașini, la altele din 3. La finalul sezonului contau doar cele mai bune 4 rezultate (din 7 curse). În acest sezon pneurile erau livrate de Pirelli, Dunlop și Englebert. Anul 1950-Un nou inceput (I)

Echipe
În primul an al Formulei 1 s-au înscris 14 echipe (4 de uzina și 10 independente) împreună cu alte mașini private. De menționat este că aceste monoposturi participau doar în cele 6 curse europene, la cursa de la Indianapolis fiind prezente doar echipele americane. Mai jos vă vom prezența doar cele mai importante echipe cu piloții aferenți (schimbările din timpul sezonului le vom preciza în cadrul fiecărui GP).

Ferrari nu a dorit să participe la prima cursa, invocând primele de start prea mici (250 de lire sterline per monopost). De fapt, nouă echipa italiană știa că monopostul lor nu i-ar fi făcut față mai rapidei Alfa Romeo 158. Totuși, începând de la al doilea GP, Ferrari aduc pe grilă 3 monoposturi 125, apoi, începând cu Monza, Scuderia livrează noul monopost 375F1 cu motor de 4.5l aspirat. Scuderia întră în această nouă era cu 2 piloți care trebuie menționați: Alberto Ascari și Luigi Villoresi.

În colaborare cu unul dintre sponsorii echipei noastre de curse, putem oferi tuturor urmăritorilor noștri o reducere de 10 lei la orice produs comandat de pe tricoumania.ro folosind codul: gp24-10ron. (Acțiune valabilă pentru comenzi până la data de 31.12.2024)

 

Alfa Romeo debutează în acest sezon atotputernicul 158 cu motor de 1.5l care avea în componentă 8 cilindrii și reușea să livreze 350CP. Acest monopost a fost conceput în mare parte în epoca interbelică, având rădăcini în anul 1937. Consumul Alfettei 158 era unul ridicat dar avantajul asupra rivalilor se dovedește unul uriaș. Astfel, pentru titlul din sezonul 1950 au luptat doar 3 nume, Giuseppe „Nino” Farina, doctorant în științe politice ce este cunoscut pentru abordarea să fără menajamente, mai tânărul Juan Manuel Fangio (39 de ani), viitor cvintuplu campion mondial, și Luigi Fagioli, care însă nu mai era în vârful carierei, fiind chinuit de aproape 15 ani de dureri reumatice, poate și pentru că în iunie urmă să împlinească 52 de ani. Ultimii 2 piloți ai Alfei erau Piero Taruffi și Reg Parnell, însă aceștia nu puteau conta pentru victoriile de etapă.

Maserati întră în lupta cu un 4CLT ce avea un motor de 1.5l și 4 cilindri. Artistul din spatele volanului nu era nimeni altul decât Louis Chiron, ce făcea echipa cu Franco Rol.

Talbot întră în nouă era cu un concept interesant, dar totuși învechit. Un avantaj era reprezentat de consumul scăzut, dar motorul dezvoltă 260CP (față de cei 350 ai Alfei). Echipa franceză îi aduce pe grilă pe Louis Rosier și Yves Giraud-Cabantous.
Un ultim nume care trebuie menționat este Froilan Gonzalez (Taurul din Pampas), care debutează cu un monopost Maserati (ce aparținea Scuderiei Achille Varzi) lovit de problemele de fiabilitate.

Cursele din sezonul 1950
1) Marele premiu al Marii Britanii-Silverstone

Primul mare premiu din istorie s-a desfășurat în Marea Britanie la Silverstone. Acest circuit a intrat în topul F1 datorită războiului. Donington fusese transformat în depozit de muniții, Brooklands a fost făcut bucăți, ceea ce a facilitat ascensiunea circuitului.
Cum menționăm mai sus, Ferrari nu participa la prima cursa a formulei 1. Astfel, la primul GP au fost înscrise 26 de mașini, însă doar 24 au fost acceptate. După o lupta strânsă în cele 2 sesiuni de calificări, Giuseppe (Nino) Farina spulberă recordul circuitului ce îi aparținea lui Ascari și pune Alfa-ul în pole, postând un 1.50.8 la doar 2 zecimi în față lui Fagioli și 4 față de Fangio.

Ceilalți au timpuri mai slabe cu peste o secundă față de reper, ultimul clasat fiind la peste 18 secunde de Nino. De menționat este faptul că pe atunci timpurile erau notate și cronometrate la zecimi de secundă, nu miimi față de perioada actuală (în unele curse se cronometrau și la secunde-era decizia organizatorilor).

13 mai 1950. 200.000 de fani în tribune. 21 de piloți pornesc din grilă în primul suflu oficial al erei moderne. Farina pare că fură startul, Fagioli îl urmează. Numai 17 mașini reușesc să între în turul secund. Farina reușește să bată recordul pistei cu un 1.50.6, dar apoi se domolește din pricina consumului ridicat. După 10 tururi, Luigi preia ostilitățile, depășindu-l pe Farina. Fangio nu stă nici el prea mult în spate și îi depășește pe cei 2, preluând conducerea în turul 15. Farina crește și el tempoul, iar în turul 16 preia șefia cursei. Turul 20, Farina conduce, Fagioli pe 2 la 1 secundă distanță și Fangio la 2 secunde.

Fagioli nu se mulțumește cu locul secund iar în turul 25 trece din nou de Farina. Între timp, Reg Parnell nu poate evita un iepure intrat pe circuit de pe un câmp din apropiere, își îndoaie capotă, dar rămâne în cursa. Farina simte ritmul mai slab al bătrânului comandor (Luigi Fagioli) și îl redepaseste fiind urmat și de Fangio. Alfele întră la boxe pentru realimentare, timpul de pit stop fiind de aproximativ 30 de secunde pentru cei din față. Spre exemplu, mecanicii Maserati au alimentat în 51 de secunde.

În turul 50 Fangio nu mai vrea să stea în spatele rivalului și redevine lider, în timp ce Fagioli nu mai poate ține ritmul și cade la jumătate de minut de argentinian. Farina vine iar peste viitorul maestro, preia conducerea, dar Fangio o comite, întrând în câțiva baloți. Revine pe circuit dar are un ritm lent și ajunge la boxe cu o conducta spartă. Farina o lasă mai ușor pentru că noii săi coechipieri să vină mai aproape. După o procesiune de peste 2 ore, Farina trece linia de sosire cu Fagioli pe urmele sale la 2.5 secunde. Podiumul este completat de Reg Parnell, urmat de piloțîi Talbot.

Anul 1950-Un nou inceput (I)

2) Marele Premiu al Statului Monaco

Monaco revine în calendarul Grand Prix-urilor după o pauză de 2 ani datorită decesului prințului Louis II. Circuitul găzduia curse încă din 1931, în acel GP victoria aparțînându-i eroului local Louis Chiron.

După absența de la Silverstone, Ferrari decide să livreze 3 monoposturi 125 la Monaco. În paralel, Aurelio Lampredi, inginerul principal al lui Enzo, începe construcția unui nou monopost al Scuderiei. De asemenea, este primul weekend al echipei Simca-Gordini, care îi aduce pe grilă pe Maurice Trintignant, André Simon și Robert Manzon. Froilan Gonzalez debutează și el cu un monopost Maserati, având rezultate notabile încă de la început.

Pentru a crește interesul zilei de vineri, organizatorii decid că primele 5 pozițîi de pe grilă să fie date celor mai rapizi 5 piloți din ziua de vineri. Această informare joacă în defavoarea celor de la Ferrari, care aveau programată sosirea pe pistă pentru ziua de sâmbătă. Astfel, Scuderia, care avea șanse să se lupte cu Alfele, trebuie să se mulțumească cu pozițiile 6 și 7 pe grilă.

În sesiunea de vineri, Fangio postează un timp incredibil, 1.50.2, fiind cu 2.6 secunde mai rapid decât Farina. Fagioli nu reușește să înțeleagă modul Alfei de a rula iar fostul maestro reușește doar al 5-lea timp, fiind depășit de tânărul argentinian Froilan Gonzalez cu un Maserati net inferior. Pe 4 se clasează Philippe Etancelin cu al sau Talbot privat.

Sâmbătă este ziua în care Ferrari își arată armele. Luigi Villoresi reușește un 1.52.3 pentru Ferrari fiind în față lui Ascari. Prin comparație, dacă acea decizie a organizatorilor nu ar fi fost luată, Viloresi ar fi ajuns pe 2, chiar în față lui Farina, iar Ascari ar fi fost al 4-lea pe grilă. Chiron reușește un timp remarcabil, terminând pe locul 8, totuși fiind la peste 6 secunde de reper.

21 mai 1950. 100 de tururi. Farina pleacă bine din grilă și îl depășește pe Fangio după primele viraje. În spate Villoresi reușește să ajungă până pe locul 3 după un start incredibil. Fangio își recăpăta prima poziție, Nino încearcă să îi dea răspunsul, dar declanșează primul incident serios al erei moderne. În virajul Tabac, acesta întră pe o porțiune umedă și este aruncat în zidurile de protecție. Villoresi, Étancelin, Ascari, Chiron și Sommer reușesc să îl ocolească, dar Fagioli ajunge direct în bariere, în timp ce Gonzalez lovește Alfa-ul lui Farina. Începe o ambuscadă, iar pe rând mașinile lui Rosier, Manzon, De Graffenried, Trintignant, Harrison, Rol și Schell sunt implicate în coliziune și nevoite să abandoneze. Din fericire, doar Franco Rol are de suferit după acest incident, ieșind cu mâna ruptă din monopost.

Cele 9 mașini care rămân în cursa continuă ostilitățile. În turul de după incident, Villoresi are probleme cu ocolirea mașinilor implicate și ajunge pe ultima poziție, dar apoi postează câțiva timpi extraordinari, urcând treptat. Chiron nu reușește să mențînă locul secund, fiind depășit imediat de Ascari, Villoresi și Sommer. Ordinea în turul 14: Fangio, Ascari, Villoresi, Sommer, Chiron. În turul 31, Villoresi îl prinde pe Ascari, cele două mașini Ferrari rulând în tandem până în turul 37 când întră la boxe. Din cauza timpului mai scurt petrecut la standuri, Villoresi își recăpăta poziția a două, fiind însă la peste 20 de secunde de mai rapidul Fangio.

Pretendențîi la victorie merg calculat câteva tururi. În cea de-a 63-a învârteala, Villoresi este silit la abandon din cauza unei probleme la puntea spate. După o nouă procesiune de 37 de tururi în care nu au fost semnalate modificări ale pozitilor, Fangio trece linia de sosire, având un avans de peste un tur asupra lui Ascari. Acesta reușește primul grand chlem din istorie (Pole, toate tururile conduse, victorie, fastest lap). Chiron își recăpăta poziția a 3-a, fiind urmat de Sommer și Bira. După această cursa, Fangio și Farina sunt la egalitate în fruntea clasamentului, ambii având 9 puncte. Urmă cursa de la Indianapolis unde niciun european nu va participa participa din cauza regulamentului diferit.

Anul 1950-Un nou inceput (I)

4) Marele premiu al Elvetiei-Bremgarten

După 2 etape furtunoase urmă Marele Premiu al Elveției. Ascari câștigase ultima cursa pe acest circuit cu un an înainte, dar acum tabloul era complet diferit, Alfa Romeo având prima șansă la victorie. Villoresi participa în acest GP cu anumite modificări la suspensie și motor într-o încercare disperată a celor de a Ferrari de a reduce diferența până la Alfa. Scuderia Achille Varzi nu poate concura cu Gonzalez și Rol, fiind încă nerefacuti după accidentul de la Monaco.

Astfel pe grilă va apărea Nello Păgâni, campion la moto. Mansele de calificare erau programate pentru zilele de joi, vineri și sâmbătă, cursa având loc duminică. Joi a fost foarte puțînă activitate pe circuitul de 7.2 km. Singură echipa care a scos un monopost pe pistă a fost Alfa Romeo. Farina, Fagioli și Fangio fac câteva tururi de recunoaștere, cel mai rapid fiind viitorul maestro și cvintuplu campion mondial. În ultimele două zile toate echipele ies de la boxe, dar Alfele rămân primele cu Fangio în pole (2.42.1) înaintea lui Farina (2.42.8) și Fagioli. Villoresi cu al sau Ferrari updatat vine la doar o secundă de Fagioli, în timp ce Ascari cu versiunea standard ajunge la 7 zecimi de coechipier.

4 mai 1950. Pe o vreme însorită, Fangio pleacă perfect din pole, fiind urmat de coechipieri. Ascari reușește să treacă de Villoresi după primele viraje, iar apoi îl depășește și pe Fagioli. Cabantouns nu reușește să termine primul tur, oprindu-se în virajul Eymatt, fiind urmat de Roger Martin, care este accidentat serios și transportat la spital. Încep problemele pentru Ferrari, iar Ascari și Villoresi abandonează din motive de fiabilitate. Cei 3 piloți Alfa au o misiune ușoară din acest punct. În turul 7, Farina preia conducerea, trecând lejer de Fangio, care alege să stea pentru câteva tururi în spate. În turul 15, mașinile întră pentru realimentare, nefiind semnalate probleme.

Viitorul Maestro revine în turul 20 trecând iar în față lui Farina și construindu-și treptat un ecart. Fagioli ce a avut un start slab începe să recupereze masiv din diferența până la coechipieri, iar din turul 30 Alfele rulează în tandem până în a 33-a învârteala când Fangio plonjează la boxe cu o problema la motor care îi provoacă abandonul. Farina și Fagioli continuă lupta, dar vechiul căpitan nu reușește să îl depășească pe Nino până la final, terminând la jumătate de secundă în spate. Astfel, Nino trece în fruntea clasamentului general cu 18 puncte.

  • Mai multe știri despre Campionatului de Formula 1 găsiți AICI
Sursa: GP24 Media / Ionut Popa
Photocredit: GP24 Media
Sponsor:

Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.

Pagina de Facebook GP24: Faceți clic aici pentru a vizualiza

GP24 Media / Ionut Popa

Latest Posts

Don't Miss