Este excepțional să fii fan Formula 1 În 2018, urmează să avem parte de o serie de încă o serie de curse back to back, adică weekend-uri consecutive în care ne bucurăm de F1. În acest tip de format echipele au parte de timp minim de pregătire de la o săptămână la alta, fapt ce duce la curse mai interesante în săptămânile ulterioare. Săptămâna trecută am avut Marele Premiu al Rusiei unde am văzut echipa Mercedes dominând, iar Lewis Hamilton a avut parte de a 70-a sa victorie în Formula 1, cu toate că a fost una nelipsită de controverse. Weekend-ul acesta mergem în Japonia, echipele fiind nevoite să își strângă repejor lucrurile din Rusia, să le urce în avioane, și să călătorească peste opt mii (8003) de kilometri până la Suzuka, unde vor despacheta și vor începe pregătirile pentru Marele Premiu al Japoniei. Între timp, noi vom face un alt fel de călătorie, vom merge înapoi în timp pentru a ne aminti, sau pentru a afla câte ceva despre istoria Formulei 1 în Japonia.
În intermediul acestei serii, am mai vorbit, pe scurt, despre acest circuit, mai specific despre evenimentele ce au avut loc la Suzuka în 2014. De data aceasta vom acorda atenție sporită unei selecții de trei curse. Prima, adică cea de astăzi este ediția din 1989 de la Suzuka. Celelalte două selecții vor fi dezvăluite la momentul publicării adică Vineri și Sâmbătă la ora 20:00. De asemenea, Sâmbătă ne vom uita pe scurt și la evenimentele cursei de anul trecut.
Okay, dar înainte de toate, circuitul și istoria sa.
„Suzuka International Racing Course” este numele complet al circuitului, iar acesta este localizat în Ino, Suzuka din Prefectura Mie, Japonia. A fost inaugurat în 1962, original fiind construit ca circuit de testare de cei de la Honda, iar arhitectul este John Hugenboltz.
Suzuka este printre cele mai apreciate locații din Formula 1 atât de către fani cât și de către piloți. Sebastian Vettel fiind de părere că „a fost construit de Dumnezeu”. Circuitul însă a apărut relativ târziu în peisajul F1, prima sa apariție fiind în 1987. De atunci am avut parte de 29 de curse aici, cea de anul acesta, din 2018 fiind cursa cu numărul 30 de la Suzuka în istoria Formula 1.
Michael Schumacher deține recordul de victorii aici, germanul are șase, iar cei doi cvadrupli campioni mondiali de pe grila de start din anul acesta, au și ei câte patru victorii fiecare, împărțind locul doi la marele premiu al Japoniei. La echipe, McLaren dețin recordul, cu opt victorii la Suzuka, Ferrari au șapte iar pe trei cei de la Red Bull cu patru.
Lungimea circuitului este de aproximativ 5.8 kilometri. Dispune de 18 viraje, dintre care 10 la dreapta și 8 la stânga. O caracteristică interesantă a acestui circuit este formatul acesteia care formează este în stil „figure eight” adică circuitul trece peste sine însuși. Linia de spate, între virajele 14-15, trece peste zona dintre virajele 9 și 10, prin intermediul unei pasarele. Recordul pe tur este de 1:27:31.194, stabilit de Lewis Hamilton în 2007.
Anul este 1989, în data de 22 Octombrie, Suzuka găzduia etapa cu numărul 15, de asemenea, penultima a sezonului. În anul precedent McLaren au fost dominanți, iar brazilianul Ayrton Senna a câștigat titlul mondial. În 1989, McLaren au rămas la putere, iar intrând în etapa cu numărul 15, cei doi piloți câștigaseră 10 din cele 14 curse. Campionul, Ayrton Senna avea patru, iar coechipierul său, Alain Prost avea șase, aflându-se la 16 puncte față de Senna în lupta pentru titlu. Pe acele vremuri, numărul maxim de puncte posibile într-o cursă era de nouă, locul doi primind șase, iar locul trei primind patru. Punctele fiind acordate până la poziția cu numărul șase, care primea un punct, cu pozițiile patru și cinci primind trei, respectiv două puncte. Așadar, singura șansă de a își apăra titlul, era ca Senna să aibă parte de victorie în ambele etape rămase pe calendar, pentru că doar 11 dintre cele 16 rezultate din sezon aveau să fie folosite în a calcula punctajul final, iar cumulul lui Senna, din cele 11 (cu victorie la ambele curse finale) era mai bun decât cel al lui Prost. Acesta era peisajul înainte de Suzuka, un peisaj care avea să se transpună într-o bătălie colosală între cei doi piloți McLaren.
Precum era și de așteptat, cele două monoposturi McLaren au dominat calificările. Senna a fost detașat cel mai bun din pluton, postând un timp mai rapid cu mai bine de o secundă și jumătate decât cel postat de Prost, adjudecându-și încă un pole position, cel cu numărul 41 pentru brazilian. Însă, precum urma să devină clar pentru toată lumea a doua zi, Prost era conștient de faptul că monopostul McLaren era cu atât de mult mai bun decât celelalte, încât a putut profita de ocazie, ajustându-și monopostul cât se poate mai bine pentru cursă, reușind în același timp să își asigure poziția cu numărul doi pe grila de start pentru duminică, cu o mașină mult mai bine optimizată pentru a înfrunta greutățile din cursă decât cea a lui Senna. Tot ce mai rămânea de făcut, era să îl depășească pe brazilian la startul cursei, avantajul său devenind la acel punct unul uriaș. Cele două monopost-uri Ferrari, conduse de Gerhard Berger pe 3 și Nigel Mansell pe 4 s-au așezat în linia a doua, în spatele celor de la McLaren. Pe cinci, Williams-ul lui Riccardo Patrese, la mai bine de jumătate de secundă mai încet decât Mansell, iar alături de el în linia a treia, italianul Alessandro Nannini în monopostul său Bennetton-Ford. În spatele italianului pozițiile au fost foarte strânse în calificări, numai șase zecimi acoperind următoarele șase linii de pe grilă, printre ei aflându-se Lotus-Judd-ul lui Nelson Piquet.
Ziua cursei a adus cu ea vreme frumoasă, condițiile fiind perfecte pentru o cursă de Formula 1. Senna, precum era dreptul său ca pilot aflat în pole-position, a condus grila în turul de formare după care mașinile s-au așezat la locurile lor pentru mult așteptatul start. Alain Prost, lucru necunoscut lui Senna la acel moment, le-a cerut inginerilor săi să elimine un element de la aripa sa spate de pe monopost, schimbare care îi va oferi viteză mai mare în linie dreaptă, sacrificând din stabilitatea mașinii în viraje. Francezul a plecat mult mai bine decât Senna, cum și-a dorit încă de sâmbătă, eliminând instant avantajul câștigat de brazilian în calificări. Startul lui Senna a fost atât de slab încât Gerhard Berger, care a plecat de pe 3, a reușit să ajungă roată la roată cu acesta. McLaren-ul lui Senna avea în schimb linia mai bună la apropierea primului viraj, brazilianul păstrându-și poziția numărul doi. Cu un setup de cursă clar mai bun decât cel al coechipierului său, Prost și-a mărit avantajul față de acesta încetul cu încetul până la aproape șase secunde. Senna de asemenea a pierdut încă două secunde în urma unei opriri la boxe mai încete decât în mod normal. Mașina lui Prost avea mai puțin downforce decât cea a lui Senna, din cauza eliminării elementului de la începutul cursei, ceea ce îi va oferi o viteză mai mare în linii drepte. Acest fapt îl va ajuta pe acesta în încercarea de a își apăra poziția pe circuit, față de brazilian, la intrarea în șicana de la sfârșitul turului, aceasta dovedindu-se în trecut ca cea mai bună poziție pentru o depășire. Odată cu schimbarea pneurilor însă, avantajul părea să revină în tabăra lui Senna, brazilianul începând să se apropie din ce în ce mai mult de rivalul său.
În spatele celor doi piloți McLaren, cutia de viteze din monopostul Ferrari al lui Gerhard Berger a cedat, germanul fiind nevoit să abandoneze, fiind urmat de coechipierul său Nigel Mansell, nouă tururi mai târziu, în urma unei probleme la motor. Cu cele două mașini ale scuderiei, nu mai era nimeni pe circuit care ar fi putut să le pună probleme celor doi piloți McLaren la șefia cursei. Senna și Prost reprezentau singura opoziție unul pentru celălalt, iar cei doi se îndepărtau din ce în ce mai tare de Alessandro Nannini, aflat pe poziția a treia.
Senna l-a ajuns din urmă pe Prost în turul 40, francezul încetinise intenționat, acordându-i șansa lui Senna să se apropie de el în linie dreaptă, dar forțându-l pe acesta să își uzeze din ce în ce mai tare pneurile, iar de la acel punct, pentru următoarele 5 tururi, cei doi au rămas la aproximativ o secundă distanță unul față de celălalt, încercând să se poziționeze cât mai bine din punct de vedere tactic. Prost era mai rapid în linie dreaptă, iar setup-ul lui Senna, mai rapid în viraje în continuare. În turul 46, Senna s-a folosit de viteza sa superioară în viraje pentru a se asigura că rămâne aproape de mașina lui Prost prin virajul cu dublu-apex Spoon. Această manevră l-a poziționat pe acesta în aerul rarefiat din spatele mașinii rivalului său, eliminând avantajul francezului în linie dreaptă. Iar prin faimosul viraj la stânga 130R, Senna s-a apropiat și mai tare de francez, așezându-și monopostul MP4/5 la doar 2 lungimi de mașină în spatele rivalului său.
Următorul viraj după 130R este șicana, al doilea cel mai lent viraj de pe circuit. În momentul în care Prost a frânat pentru viraj, Senna a plonjat în dreapta, lângă acesta, cei doi piloți McLaren acroșându-se chiar înainte de viraj. Cu roțile îmbrățișate și motoarele oprite, erau, într-o poziție foarte precară, mareșalii grăbindu-se pentru a elibera circuitul.
Prost și-a desfăcut centurile și a ieșit din mașina (probabil gândindu-se că este în sfârșit gata cursa pentru amândoi, iar campionatul este al său), dar Senna a făcut semn mareșalilor cerând să fie împins spre drumul de evacuare.
Folosindu-se de mișcarea produsă de mareșali, Senna a reușit să pornească motorul mașinii sale și a plecat mai departe.
Mașina sa mergea, dar aripa sa față era grav avariată în urma acroșajului cu Prost, iar brazilianul s-a văzut nevoit să facă aproape un tur întreg înainte să intre la boxe pentru reparații. După înlocuirea botului mașinii sale, Senna și-a continuat cursa. Dominanța celor de la McLaren Honda s-a făcut aparentă prin simplul fapt că Senna a ieșit de la boxe — chiar după ce a participat într-un acroșaj, o perioadă în care monopostul a rămas oprit, a fost împins, un tur foarte încet înapoi la standuri, plus timpul petrecut la standuri pentru reparații — la doar 5 secunde în spatele noului lider, Alessandro Nannini.
Senna a păstrat ritmul de dinaintea accidentului și nu i-a luat foarte mult până să îl ajungă și să îl depășească pe italian. Trei tururi mai târziu, Senna a câștigat cursa, Nannini a terminat pe doi, urmați de cei doi piloți Williams-Renault, Riccardo Patrese și Thierry Boutsen. Doar 11 din cei 26 de piloți care au plecat la start au terminat cursa.
Imediat după sfârșitul cursei însă, Senna a fost descalificat de stewarzi, pentru ratarea șicanei în urma coliziunii sale cu Alain Prost. Nannini a fost declarat câștigător, victorie care ulterior s-a dovedit a fi singura din cariera acestuia, reușind de asemenea prima victorie pentru Benneton de la plecarea lui Gerhard Berger. Podiumul a fost completat de Patrese pe doi și Boutsen pe trei. Această decizie de asemenea a însemnat că Alain Prost era matematic noul campion mondial. Încă de la momentul incidentului, au fost multe dezbateri pe tema: Prost l-a lovit pe Senna în mod intenționat — sau — Senna a fost prea ambițios în încercarea manevrei de depășire — sau — coliziunea a fost pur și simplu un incident de cursă între doi coechipieri la cuțite. Cel mai probabil nu vom afla niciodată adevărul, însă este în mod sigur o persoană căreia chiar nu îi pasă dacă e una sau alta, iar acea persoană este nimeni altul decât Alessandro Nannini.
Photocredit:
Sponsor:
Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.
