Continuăm seria materialelor speciale dedicate femeilor din motorsport cu o prezență extrem de curajoasă și ambițioasă. Daria Gănescu este cea care la doar 17 ani reușește să atragă toate privirile asupra să pe circuitele de motociclism din țară și din străinătate.
Anul 2012 i-a fost an de debut tinerei care, la o vârstă extrem de fragedă a început lupta cu propriile frici, propriile limite și dorințe. Având că moștenire de bază pasiunea tatălui său pentru acest sport, Daria a evoluat rapid, cu timpul reușind să participe chiar și la competiții străine.
Știm că ai avut contact de mica cu motocicletele datorita tatălui tău. Cum a început toată povestea?
A început încet. Sincer, motociclismul nu a fost nimic special pentru mine în primul an (2014) când mergeam la Supermoto, probabil pentru că eram ultima mereu. Apoi am cunoscut oameni minunați și mi-am făcut prieteni. Pot să spun că eram entuziasmata să merg la curse doar că să îi revăd. Dar în același timp, am devenit buna la ce făceam; eram mai mereu pe podium și am ajuns să îndrăgesc sportul asta. Sunt o Daria mai fericita pe motor.
Ce înseamnă curaj în viziunea unei fete de 17 ani care se lupta cu bărbații pe circuit?
Daca ar trebui să dau un sinonim curajului, acela este nepăsarea, oricât de urat ar suna asta. Niciodată nu am dat importanta faptului că mergeam alături de oameni cu până la 35 de ani mai mari. Nu mi-a fost nicicând frica să concurez sau să mă antrenez cot la cot cu bărbați și nici nu o să îmi fie vreodată.
Te consideri superstițioasă?
Nu. Eu mă bazez strict pe mine însămi și pe mecanicii mei. Nu are rost să iți pui încrederea într-un obiect sau obicei, pe care oricum nu poți să îl controlezi. Încrederea de sine e cea mai puternică arma a mea.
Ești un exemplu viu de curaj, pasiune și dăruire. Cum reușești să treci peste momentele mai puțin plăcute?
În motociclism nu ai timp să iți ocupi mintea cu lucruri negative, mai ales înaintea unei curse. Uneori sunt stresata, uneori sunt relaxata, depinde de zi și de sentimentul cu care mă trezesc dimineața, dar nu mă las purtata de gânduri negative.
Ce emoții te încearcă la grila de start?
Multe. Dar, în principal, de nerăbdare. Totul parca se petrece cu încetinitorul înainte de fiecare start, înainte de fiecare bec al semaforului aprins. Îmi fac o cruce, îi spun motocicletei că putem și am plecat în cursa. Lumea știe că înainte de curse, eu sunt în coltul meu, ascultând muzica și repetând trasele, schimbările de viteza, frânările.
Cum se desfășoară o etapa din campionatul de motociclism?
Joi mergem cu echipa la circuit, ne instalam, discutam ‘mecanicismele’, decidem un plan pentru antrenamente, calificări și cursa. Vineri intru pe circuit, îmi setez un feeling pe circuit. Vinerea este o zi de conectare cu motocicleta. Sâmbăta sunt calificările iar în mijlocul zilei, echipa decide ultimul plan de bătaie pentru cursa și se fac ultimele modificări la motor, în caz de nevoie, de preferat înainte de ultimele antrenamente ale zilei că să pot vedea ce anume e diferit. Duminica este cursa.
Care sunt sentimentele ce te încearcă în momentul în care știi că ocupi prima treapta a podiumului?
“Ai reușit” e singura propoziție din mintea mea după ce trec linia de finish și se repeta non stop până când ajung acasă.
Ce ne poți spune despre participările tale în concursuri? De la ce vârstă ai început să participi?
Am început la 12 ani. Niciodată nu a fost ușor. Părinții mei au făcut multe sacrificii că eu să pot să fac performanta. Tot ce sper este să fie mândrii de mine la finalul oricărei curse.
Se spune că podiumul este doar un bonus.
Consideri că, cursa în sine este o experiență, o Aventura?
Fiecare lap e o aventura. Se întâmplă ceva diferit în toate cursele. Nu e niciodată o cursa care să semene cu alta.
Ce ne poți spune despre materialul de concurs?
În primul rand, cuvântul cheie este “scump”. Cu atât cresc calitatea și protecția oferita, cu atât creste și prețul.
Care sunt planurile tale pentru sezonul 2020?
Să concurez cât mai mult. Este ultimul an în care pot să îmi dedic în totalitate timpul liber. În 2021 o să am BAC ul și admiterea la facultate. Sunt pe profil de științe ale naturii și vreau să intru la medicina, deci o să fiu ocupata cu învățatul, dar o să fac imposibilul să mă și antrenez.
Cum se simt băieții în momentul în care te văd pe motocicleta? S-a întâmplat vreodată să te subestimeze, sau să nu aibă încredere?
Sunt uimiți. Am fost subestimata încă de la prima cursa. “ Se da acum, dar după pe la 17-18 ani o să găsească un gagiu și n-o s-o mai intereseze cursele”. Am auzit asta de câteva ori și m-a bufnit rasul de fiecare data. E greu să fi o fata în acest domeniu, dar eu mereu m-am considerat egala cu băieții respectiv bărbații. Merg la sala de 3-4 ori pe săptămână, am o dieta speciala și stau departe de nopți nedormite. Băieții de la curse mă cunosc deja, unora chiar le e frica de mine, dar cel mai important este că am câștigat respectul multor dintre ei.
Ce ne poți spune despre sezonul care tocmai s-a încheiat?
A fost pe departe cel mai nebunesc an din viață mea, îl bate și pe cel în care am luat titlul de sportivul anului, campioana națională și bronzul european. Din cauza unor probleme financiare, nu am putut participa la primele etape din Campionatul National care au avut loc în Grecia. Astfel am renunțat la speranțe de podium la clasa SSP300. Și așa am decis doar să mă antrenez în 2019.
Treceam de la o motocicleta de 50cc la una de 250 cc și cu 70 de kg mai grea. Așa că am mers în MotoRC, un campionat privat, unde am concurat la clasa Rookies 600, deci împotrivă unor piloți de 600cc. Mă distram foarte mult în curse deși era frustrant să dai tot ce ai mai bun pe părțile tehnice ale circuitului că ei să te depășească pe liniile drepte și tu să trebuiască să recuperezi 10-20 de secunde.
Deja ajunsesem să îmi notez fiecare pilot și stilul sau, unde pot să-I depășesc, unde pierd fata de el etc. Din cam 20 de piloți la grila, reușeam să depășesc 6-7 până finalul cursei. Am terminat și în top 10. Intre timp am cumpărat un Ninja 400 și am remarcat privirile tuturor când l-am adus prima data la circuit. Erau comentarii de genul “stai să vezi ce ne face asta mica la anu’ cu motoru’ asta” și m-am amuzat din nou.
Te consideri un model pentru fete?
Eu, personal, nu. Poate fetele sunt inspirate de povestea mea, dar eu nu pot să mă autodeclar un model. În special, fetele care conduc pe strada îmi dau mesaje și vorbim despre cum e pe strada în comparație cu circuitul, mereu spunându-mi că și ele vor să vina să încerce experiență circuitului, eu incurajându-le la rândul meu.
Ai vreun exemplu de pilot pe care îl urmezi?
Nu pot să aleg doar unul. Marc Marquez, Ana Carrasco, Jonathan Rea, Jake Miller. Toți au ceva aparte, ceva ce merita copiat : ambiția, tehnica, mentalitatea, fair-playul. Și daca tot suntem la exemple, vreau să le mulțumesc echipei mele, ACSRU Racing Team, Kiarei Firan, lui Bogdan Ungheanu și lui Denis Crețu și nu în cele din urma, părinților mei. Mulțumesc pentru interviu, sper să ne revedem în curând.
Putem spune clar că Daria este un model demn de urmat pentru noi toți.
Seria poveștilor interesante continuă mâine cu un nou material despre pasionatele de motorsport.
Photocredit: Arhiva personală Daria Gănescu
Sponsor:
Ați ajuns la finalul articolului. Echipa GP24 vă mulțumește pentru că l-ați citit și speram că v-a plăcut conținutul. Pentru mai mult content de calitate, știri și articole pertinente scrise de oameni pasionați de motorsport, vă recomandam să aruncați o privire pe pagina noastră de Facebook GP24 și să ne dați un like/follow pentru a fi mereu la curent cu noile evenimente din lumea motorsportului.
